Uniunea Creștin-Socială din Bavaria
| Uniunea Creștin-Socială din Bavaria | |
| Abreviere | CSU |
|---|---|
| Oameni-cheie | |
| Președinte | Markus Söder |
| Fondator(i) | Karl Scharnagl[*] Josef Müller[*] Joseph Baumgartner[*] |
| Date | |
| Înființat | 13 octombrie 1945 |
| Sediu | Nymphenburger Str. 64 80335 München |
| Număr de membri (2024) | ▼ 125,300[1] |
| Informații | |
| Ideologie oficială | Creștin-democrație Regionalism bavarez |
| Poziție politică | Centru-dreapta |
| Afiliere națională | CDU/CSU |
| Afiliere internațională | Uniunea Democrată Internațională |
| Afiliere europeană | Partidul Popular European |
| Grup europarlamentar | Grupul Partidului Popular European |
| Culori oficiale | Albastru Negru |
| Bundestag | 44 / 630
|
| Bundesrat | 4 / 69
|
| Landtagul Bavariei | 85 / 205
|
| Parlamentul European | 6 / 96
|
| Drapelul partidului | |
| Prezență online | |
| www.csu.de | |
| Modifică date / text | |
Uniunea Creștin-Socială din Bavaria (CSU, germ. ⓘ) este un partid politic german creștin-democrat[2][3] și conservator.[3][4][5][6] Având o identitate regionalistă,[7][8] CSU operează doar în Bavaria în timp ce partidul său soră, Uniunea Creștin-Democrată (CDU), operează în celelalte cincisprezece landuri germane. Fondat în 1945, CSU este considerat succesorul de facto al formațiunii politice catolice din perioada Weimar Partidul Popular Bavarez.[9]
În Bundestag, parlamentul federal, CSU formează un grup parlamentar împreună cu CDU, care este denumit grupul parlamentar CDU/CSU. CSU are 44 de locuri în Budestag în urma alegerilor federale din 2025,[10] făcându-l în prezent a șasea cea mai mare formațiune politică din cele șapte partide reprezentate. În total grupul CDU/CSU are 208 locuri. CSU este membru al Partidului Popular European și al Uniunii Democrate Internaționale.
Liderul partidului, Markus Söder, deține funcția de ministru-președinte al Bavariei, post ocupat de reprezentanții CSU în perioadele 1946–1954 și, ulterior, începând cu anul 1957. Între anii 1962 și 2008, precum și între 2013 și 2018, CSU a deținut majoritatea absolută în Parlamentul Bavariei.
Istorie
[modificare | modificare sursă]
CSU a condus guvernul landului Bavaria încă de la înființarea acestuia în 1946, cu excepția perioadei 1954–1957, când SPD a format un guvern al landului în coaliție cu Partidul Bavariei și cu filialele locale ale GB/BHE și FDP.
Inițial, Partidul separatist al Bavariei (BP) a concurat cu succes pentru același electorat ca și CSU, ambele partide considerându-se și prezentându-se drept succesoare ale BVP. În cele din urmă, CSU a reușit să câștige această luptă pentru putere. Printre altele, BP a fost implicat – în circumstanțe dubioase, orchestrate de CSU – în „afacerea cazinourilor” de la sfârșitul anilor '50, pierzând astfel un prestigiu considerabil și un număr important de voturi. La alegerile regionale din 1966, BP a părăsit definitiv parlamentul landului.
Franz Josef Strauß (1915–1988) a lăsat în urmă cea mai puternică moștenire ca lider al partidului, pe care l-a condus din 1961 până la moartea sa, în 1988. Cariera sa politică în cadrul guvernului federal a fost remarcabilă prin faptul că a deținut patru portofolii ministeriale în perioada cuprinsă între 1953 și 1969. Din 1978 și până la decesul său în 1988, Strauß a ocupat funcția de ministru-președinte al Bavariei. Strauß a fost primul lider al CSU care a candidat pentru funcția de cancelar al Germaniei, în anul 1980. La alegerile federale din 1980, Strauß a candidat împotriva cancelarului în exercițiu, Helmut Schmidt, reprezentant al Partidului Social Democrat din Germania (SPD), însă a pierdut, întrucât SPD și Partidul Liber-Democrat (FDP) au reușit să obțină împreună o majoritate absolută, formând o coaliție social-liberală.
Înainte de alegerile din 2008 din Bavaria, CSU obținea în mod constant majorități absolute pe cont propriu la nivelul landului. Acest nivel de dominanță este unic în rândul celor 16 landuri germane. Edmund Stoiber a preluat conducerea CSU în 1999. A candidat pentru funcția de cancelar al Germaniei în 2002, însă coaliția preferată de acesta, formată din CDU/CSU și FDP, a pierdut în fața alianței dintre SPD și Verzi, condusă de candidatul SPD Gerhard Schröder.
La alegerile regionale din Bavaria din 2003, CSU a obținut 60,7% din voturi și 124 din cele 180 de mandate în parlamentul landului. A fost prima dată când un partid a obținut o majoritate de două treimi într-un parlament statal german.[11] Ulterior, publicația The Economist a sugerat că acest rezultat excepțional s-a datorat unei reacții adverse față de guvernul Schröder de la Berlin.[12] Popularitatea CSU a scăzut în anii următori. Stoiber a renunțat la funcțiile de ministru-președinte al landului și de președinte al CSU în septembrie 2007. Un an mai târziu, la alegerile regionale din Bavaria din 2008, CSU și-a pierdut majoritatea, ponderea voturilor sale scăzând de la 60,7% la 43,4%. CSU a rămas la putere formând o coaliție cu FDP. La alegerile generale din 2009, CSU a obținut doar 42,5% din voturi în Bavaria, ceea ce reprezenta, la acea vreme, cel mai slab rezultat din istoria partidului.
CSU a obținut rezultate mai bune la alegerile regionale din Bavaria și la alegerile federale din 2013, desfășurate la o săptămână distanță una de cealaltă, în septembrie 2013. Formațiunea și-a recâștigat majoritatea în parlamentul landului Bavaria (Landtag) și a rămas la guvernare la Berlin. Partidul a deținut trei portofolii ministeriale în cel de-al patrulea cabinet Merkel, și anume: Horst Seehofer (ministru de Interne, pentru Construcții și Comunități), Andreas Scheuer (ministru al Transporturilor și Infrastructurii Digitale) și Gerd Müller (ministru pentru Cooperare Economică și Dezvoltare).
Alegerile regionale din Bavaria din 2018 au adus partidului CSU cel mai slab rezultat înregistrat la alegerile pentru parlamentul landului din 1950 încoace (cu candidatul principal Markus Söder), obținând 37,2% din voturi – o scădere de peste zece puncte procentuale față de rezultatul anterior din 2013. Ulterior, CSU a fost nevoit să formeze un nou guvern de coaliție împreună cu partenerul mai mic, formațiunea Alegătorii Liberi din Bavaria (Freie Wähler).
Alegerile federale germane din 2021 au consemnat cel mai slab rezultat electoral din istorie pentru Uniune.[13] De asemenea, CSU a înregistrat o performanță modestă, obținând 5,2% din voturi la nivel național și 31,7% din totalul voturilor în Bavaria. La alegerile regionale din Bavaria din 2023, CSU și-a menținut cele 85 de mandate (cu 37,0% din voturi) și a continuat guvernarea în coaliție cu Alegătorii Liberi (Freie Wähler).
La alegerile federale germane din 2025, CSU a obținut 37,2% din voturi în Bavaria.[14]
Organizare
[modificare | modificare sursă]CSU este organizat exclusiv în Statul Liber Bavaria și participă la alegeri doar în această regiune. La nivel federal, formează un grup parlamentar în Bundestag-ul german împreună cu partidul său soră, CDU. Fundația Hanns Seidel este apropiată de CSU.[15]
Structură
[modificare | modificare sursă]Opt grupuri de lucru, unsprezece comitete de lucru, opt comisii și șapte forumuri elaborează pozițiile de fond și cele strategice ale politicii CSU.[16] În afara partidului activează Uniunea Ucenicilor și Studenților din Bavaria (SU Bayern) și Asociația Studenților Creștin-Democrați (RCDS), o asociație a grupurilor universitare afiliate CDU/CSU.
Academia politică a CSU
[modificare | modificare sursă]În plus, CSU oferă diverse programe, precum Academia Politică a CSU. Acest program prestigios, cu o durată de doi ani, pune la dispoziția participanților diverse prelegeri, ateliere și sesiuni de instruire. Este un program extrem de selectiv, care acceptă doar treizeci de membri pe an.[17]
Prezidiul
[modificare | modificare sursă]Gestionarea activităților curente și a chestiunilor legate de activitatea economică a partidului revine prezidiului partidului; acesta îi include pe președintele partidului și pe adjuncții săi, pe secretarul general, pe trezorieri și secretari, precum și pe directorul executiv și pe președintele comisiei de finanțe, având în plus șapte membri aleși de către consiliul de conducere. Prezidiul este considerat nucleul restrâns de conducere al CSU.[18]
Conducerea de stat
[modificare | modificare sursă]Administrarea și organizarea internă a partidului revin așa-numitei conduceri la nivel de land, care își are sediul în clădirea Franz-Josef-Strauß-Haus din cartierul Schwabing al orașului München.[19] Aceasta este condusă de secretarul general (Martin Huber, din 6 mai 2022) și de directorul executiv (Tobias Schmid, din martie 2020).[20][21]
Organizare regională
[modificare | modificare sursă]La nivel regional, CSU este subdivizată în zece asociații de district, 105 asociații județene și aproape 3.000 de asociații locale.[22][23][24]
Ideologie și platformă
[modificare | modificare sursă]CSU se angajează să sprijine întreprinderile mici și mijlocii, opunându-se majorărilor de taxe pentru acestea. Pentru anul fiscal 2006, CSU a prezentat un buget al Bavariei — primul buget statal fără noi împrumuturi — realizat în principal prin reduceri drastice ale cheltuielilor în toate ministerele. De asemenea, partidul susține principiul conform căruia, pentru introducerea unei noi reglementări, trebuie eliminată una existentă.[25]
CSU se distinge de CDU prin faptul că este ceva mai conservator în chestiuni sociale.[26] Partidul pledează pentru pedepse mai aspre împotriva celor care încalcă art. 166 din codul penal, privind injuriile aduse comunităților religioase.[27]
CSU susține sistemul școlar structurat pe trei niveluri și își justifică poziția în dezbaterea privind școlile unice (tip „comprehensive school”) prin rezultatele bune obținute de Bavaria în studiul PISA. Sistemul școlar bavarez, organizat pe mai multe niveluri, este considerat flexibil, întrucât toate școlile secundare din Bavaria oferă elevilor posibilitatea de a obține o diplomă de nivel intermediar.[28]
Timp îndelungat, CSU a susținut perceperea taxelor de școlarizare, însă în octombrie 2012, anumite segmente ale partidului – în special președintele CSU, Horst Seehofer – luau deja în considerare eliminarea acestora.[29] În aprilie 2013, parlamentul landului Bavaria a decis eliminarea taxelor de școlarizare, cu sprijinul unor membri ai CSU.[30]
CSU se opune cu fermitate unei limite generale de viteză pe autostrăzile din Bavaria.[31]
Relația cu CDU
[modificare | modificare sursă]CSU este partidul soră al Uniunii Creștin-Democrate (CDU).[32] Împreună, acestea sunt denumite „Uniunea”.[32] CSU își desfășoară activitatea doar în Bavaria, în timp ce CDU activează în toate celelalte landuri germane. Deși sunt practic independente,[33] la nivel federal partidele formează un grup parlamentar comun CDU/CSU. Niciun cancelar nu a provenit din rândurile CSU, deși Franz Josef Strauß și Edmund Stoiber au fost candidații CDU/CSU pentru funcția de cancelar la alegerile federale din 1980, respectiv 2002 – ambele câștigate de Partidul Social Democrat din Germania (SPD). La nivelurile inferioare celui federal, partidele sunt complet independente.[34]
CSU a fost descris ca fiind mai conservator decât CDU.[4][26] CSU și landul Bavaria au decis să nu semneze Legea Fundamentală a Republicii Federale Germania, întrucât nu au putut accepta divizarea Germaniei în două state după cel de-al Doilea Război Mondial. Deși Bavaria – la fel ca toate landurile germane – dispune de un sistem propriu de poliție și justiție (distinct și nefederal), CSU a participat activ la toate chestiunile politice vizând Budestag-ul și Guvernul Germaniei, Bundesratul, alegerea președintelui german, Parlamentul European, precum și la întâlnirile cu Mihail Gorbaciov în Rusia.
La fel ca CDU, CSU este pro-european, deși în trecut s-au manifestat unele tendințe eurosceptice.[35]
Lideri
[modificare | modificare sursă]Președinții partidului
[modificare | modificare sursă]| Președinte | Din | Până pe | |
|---|---|---|---|
| 1 | Josef Müller | 17 decembrie 1945 | 28 mai 1949 |
| 2 | Hans Ehard | 28 mai 1949 | 22 ianuarie 1955 |
| 3 | Hanns Seidel | 22 ianuarie 1955 | 16 februarie 1961 |
| 4 | Franz Josef Strauss | 18 martie 1961 | 3 octombrie 1988 |
| 5 | Theodor Waigel | 16 noiembrie 1988 | 16 ianuarie 1999 |
| 5 | Edmund Stoiber | 16 ianuarie 1999 | 29 septembrie 2007 |
| 7 | Erwin Huber | 29 septembrie 2007 | 25 octombrie 2008 |
| 8 | Horst Seehofer | 25 octombrie 2008 | 19 ianuarie 2019 |
| 9 | Markus Söder | 19 ianuarie 2019 | Prezent |
Miniștri-președinți
[modificare | modificare sursă]CSU a dat unsprezece dintre cei doisprezece miniștri-președinți ai Bavariei de după 1945, singura excepție fiind Wilhelm Hoegner (1945–1946, 1954–1957), membru al SPD, care a deținut de asemenea această funcție.
| Ministru-președinte | Din | Până la |
|---|---|---|
| Fritz Schäffer | 28 mai 1945 | 28 septembrie 1945 |
| Hans Ehard (first time) | 21 decembrie 1946 | 14 decembrie 1954 |
| Hanns Seidel | 16 octombrie 1957 | 22 ianuarie 1960 |
| Hans Ehard (second time) | 26 ianuarie 1960 | 11 decembrie 1962 |
| Alfons Goppel | 11 decembrie 1962 | 6 noiembrie 1978 |
| Franz Josef Strauss | 6 noiembrie 1978 | 3 octombrie 1988 |
| Max Streibl | 19 octombrie 1988 | 27 mai1993 |
| Edmund Stoiber | 28 May 1993 | 30 September 2007 |
| Günther Beckstein | 9 octombrie 2007 | 27 octombrie 2008 |
| Horst Seehofer | 27 octombrie 2008 | 13 martie 2018 |
| Markus Söder | 16 martie 2018 | Prezent |
Rezultate electorale
[modificare | modificare sursă]Parlamentul federal (Bundestag)
[modificare | modificare sursă]| Alegeri | Vot în circumscripții | Vot pe lista partidului (RP) | Locuri | +/– | Statut | ||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Voturi | % | Voturi | % | ||||
| 1949 | 1,380,448 | 5.8 (#4) | 24 / 402 |
CDU/CSU–FDP–DP | |||
| 1953 | 2,450,286 | 8.9 (#4) | 2,427,387 | 8.8 (#4) | 52 / 509 |
▲ 28 | CDU/CSU–FDP–DP |
| 1957 | 3,186,150 | 10.6 (#3) | 3,133,060 | 10.5 (#3) | 55 / 519 |
▲ 3 | CDU/CSU–DP |
| 1961 | 3,104,742 | 9.7 (#4) | 3,014,471 | 9.6 (#4) | 50 / 521 |
▼ 5 | CDU/CSU–FDP |
| 1965 | 3,204,648 | 9.9 (#3) | 3,136,506 | 9.6 (#3) | 49 / 518 |
▲ 1 | CDU/CSU–SPD |
| 1969 | 3,094,176 | 9.5 (#3) | 3,115,652 | 9.5 (#3) | 49 / 518 |
▬ | Opoziție |
| 1972 | 3,620,625 | 9.7 (#3) | 3,615,183 | 9.7 (#3) | 48 / 518 |
▼ 1 | Opoziție |
| 1976 | 4,008,514 | 10.6 (#3) | 4,027,499 | 10.6 (#3) | 53 / 518 |
▲ 5 | Opoziție |
| 1980 | 3,941,365 | 10.4 (#3) | 3,908,459 | 10.3 (#4) | 52 / 519 |
▼ 1 | Opoziție (1980–1982) |
| CDU/CSU–FDP (1982–1983) | |||||||
| 1983 | 4,318,800 | 11.1 (#3) | 4,140,865 | 10.6 (#3) | 53 / 520 |
▲ 1 | CDU/CSU–FDP |
| 1987 | 3,859,244 | 10.2 (#3) | 3,715,827 | 9.8 (#3) | 49 / 519 |
▼ 4 | CDU/CSU–FDP |
| 1990 | 3,423,904 | 7.4 (#4) | 3,302,980 | 7.1 (#4) | 51 / 662 |
▲ 2 | CDU/CSU–FDP |
| 1994 | 3,657,627 | 6.5 (#3) | 3,427,196 | 7.3 (#3) | 50 / 672 |
▼ 1 | CDU/CSU–FDP |
| 1998 | 3,602,472 | 7.3 (#3) | 3,324,480 | 6.8 (#3) | 47 / 669 |
▼ 3 | Opoziție |
| 2002 | 4,311,178 | 9.0 (#3) | 4,315,080 | 9.0 (#3) | 58 / 603 |
▲ 11 | Opoziție |
| 2005 | 3,889,990 | 8.2 (#3) | 3,494,309 | 7.4 (#6) | 46 / 614 |
▼ 12 | CDU/CSU–SPD |
| 2009 | 3,191,000 | 7.4 (#6) | 2,830,238 | 6.5 (#6) | 45 / 622 |
▼ 1 | CDU/CSU–FDP |
| 2013 | 3,544,079 | 8.1 (#4) | 3,243,569 | 7.4 (#5) | 56 / 631 |
▲ 11 | CDU/CSU–SPD |
| 2017 | 3,255,604 | 7.0 (#6) | 2,869,744 | 6.2 (#7) | 46 / 709 |
▼ 10 | CDU/CSU–SPD |
| 2021 | 2,787,904 | 6.0 (#6) | 2,402,826 | 5.2 (#6) | 45 / 735 |
▼ 1 | Opoziție |
| 2025 | 3,271,730 | 6.6 (#6) | 2,963,732 | 6.0 (#6) | 44 / 630 |
▼ 1 | CDU/CSU–SPD |
European Parliament
[modificare | modificare sursă]| Alegeri | Voturi | % | Locuri | +/– |
|---|---|---|---|---|
| 1979 | 2,817,120 | 10.1 (#3) | 8 / 81 |
|
| 1984 | 2,109,130 | 8.5 (#3) | 7 / 81 |
▼ 1 |
| 1989 | 2,326,277 | 8.2 (#4) | 7 / 81 |
▬ |
| 1994 | 2,393,374 | 6.8 (#4) | 8 / 99 |
▲ 1 |
| 1999 | 2,540,007 | 9.4 (#4) | 10 / 99 |
▲ 2 |
| 2004 | 2,063,900 | 8.0 (#4) | 9 / 99 |
▼ 1 |
| 2009 | 1,896,762 | 7.2 (#6) | 8 / 99 |
▼ 1 |
| 2014 | 1,567,258 | 5.3 (#6) | 5 / 96 |
▼ 3 |
| 2019 | 2,354,816 | 6.3 (#5) | 6 / 96 |
▲ 1 |
| 2024 | 2,513,300 | 6.3 (#5) | 6 / 96 |
▬ |
Landtagul Bavariei
[modificare | modificare sursă]| Alegeri | Vot în circumscripții | Vot pe lista partidului (RP) | Locuri | +/– | Statut | ||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Voturi | % | Voturi | % | ||||
| 1946 | 1,593,908 | 52.2 (#1) | 104 / 180 |
CSU–SPD | |||
| 1950 | 1,264,993 | 26.8 (#1) | 1,262,377 | 27.4 (#1) | 64 / 204 |
▼ 40 | CSU–SPD |
| 1954 | 1,855,995 | 37.6 (#1) | 1,835,959 | 37.9 (#1) | 83 / 204 |
▲ 19 | Opoziție |
| 1958 | 2,101,645 | 44.8 (#1) | 2,091,259 | 45.5 (#1) | 101 / 204 |
▲ 18 | CSU–FDP–BHE |
| 1962 | 2,343,169 | 47.1 (#1) | 2,320,359 | 47.5 (#1) | 108 / 204 |
▲ 7 | CSU–BP |
| 1966 | 2,549,610 | 47.7 (#1) | 2,524,732 | 48.1 (#1) | 110 / 204 |
▲ 2 | Majoritate CSU |
| 1970 | 3,205,170 | 56.2 (#1) | 3,139,429 | 56.4 (#1) | 124 / 204 |
▲ 14 | Majoritate CSU |
| 1974 | 3,520,065 | 61.7 (#1) | 3,481,486 | 62.0 (#1) | 132 / 204 |
▲ 8 | Majoritate CSU |
| 1978 | 3,394,096 | 58.5 (#1) | 3,387,995 | 59.1 (#1) | 129 / 204 |
▼ 3 | Majoritate CSU |
| 1982 | 3,557,068 | 57.9 (#1) | 3,534,375 | 58.2 (#1) | 133 / 204 |
▲ 4 | Majoritate CSU |
| 1986 | 3,142,094 | 54.9 (#1) | 3,191,640 | 55.7 (#1) | 128 / 204 |
▼ 5 | Majoritate CSU |
| 1990 | 3,007,566 | 52.6 (#1) | 3,085,948 | 54.9 (#1) | 127 / 204 |
▼ 1 | Majoritate CSU |
| 1994 | 3,063,635 | 52.2 (#1) | 3,100,253 | 52.8 (#1) | 120 / 204 |
▼ 7 | Majoritate CSU |
| 1998 | 3,168,996 | 51.7 (#1) | 3,278,768 | 52.9 (#1) | 123 / 204 |
▲ 3 | Majoritate CSU |
| 2003 | 3,050,456 | 59.3 (#1) | 3,167,408 | 60.6 (#1) | 124 / 180 |
▲ 1 | Supermajoritate CSU |
| 2008 | 2,267,521 | 42.5 (#1) | 2,336,439 | 43.4 (#1) | 92 / 187 |
▼ 32 | CSU–FDP |
| 2013 | 2,754,256 | 46.5 (#1) | 2,882,169 | 47.7 (#1) | 101 / 180 |
▲ 9 | Majoritate CSU |
| 2018 | 2,495,186 | 36.7 (#1) | 2,551,046 | 37.2 (#1) | 85 / 205 |
▼ 16 | CSU–FW |
| 2023 | 2,527,580 | 37.0 (#1) | 2,531,562 | 37.1 (#1) | 85 / 203 |
▬ | CSU-FW |
Personalități originare din România
[modificare | modificare sursă]- Bernd Fabritius (n. 1965), președinte al BdV și al Asociației Sașilor Transilvăneni din Germania
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ Goldenberg, Rina (). „A guide to Germany's political parties”. Deutsche Welle. Accesat în .
- ↑ Slomp, Hans (). Europe, a Political Profile: An American Companion to European Politics. ABC-CLIO. p. 364. ISBN 978-0-313-39181-1.
- 1 2 Nordsieck, Wolfram (). „Germany”. Parties and Elections in Europe. Arhivat din original la . Accesat în .
- 1 2 Budge, Ian; Robertson, David; Hearl, Derek (). Ideology, Strategy, and Party Change: Spatial Analyses of Post-war Election Programmes in 19 Democracies. Cambridge: Cambridge University Press. p. 296. ISBN 9780521306485.
- ↑ Statham, Paul; Trenz, Hans-Jörg (). The Politicization of Europe: Contesting the Constitution in the Mass Media. Routledge. p. 120. ISBN 978-0-415-58466-1.
- ↑ Ellermann, Antje (). States Against Migrants: Deportation in Germany and the United States. Cambridge University Press. p. 58. ISBN 978-0-521-51568-9.
- ↑ Hepburn, Eve (). „Cohesion Policy and Regional Mobilisation”. În Simona Piattoni; Laura Polverari. Handbook on Cohesion Policy in the EU. Edward Elgar Publishing. p. 210. ISBN 978-1-78471-567-0.
- ↑ Ford, Graham (august 2007). „Constructing a Regional Identity: The Christian Social Union and Bavaria's Common Heritage, 1949–1962” (PDF). Contemporary European History. Cambridge University Press. 16 (3): 277–297. doi:10.1017/S0960777307003943. JSTOR 20081363. Arhivat din original (PDF) la .
- ↑ Biesinger, Joseph A. (). Germany: A Reference Guide from the Renaissance to the Present. Infobase Publishing. p. 310. ISBN 9780816074716.
- ↑ „Results – The Federal Returning Officer”. bundeswahlleiter.de (în germană). The Federal Returning Officer. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Clemens, Clayton (). „Stoiber – Dominant But Not Omnipotent”. American Institute for Contemporary German Studies. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ "The Economist: Old soldiers march into the unknown"
- ↑ „Germany election: worst ever result momentarily silences CDU”. the Guardian (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Bundestagswahl 2025, Bayern”. bundestagswahl2025.bayern.de (în germană). Accesat în .
- ↑ „HSS website”. HSS. Accesat în .
- ↑ „CSU website”. CSU. Accesat în .
- ↑ „CSU website”. Politische Akademie der CSU. Accesat în .
- ↑ „CSU website”. CSU. Accesat în .
- ↑ „CSU website”. CSU. Accesat în .
- ↑ „CSU website”. CSU. Accesat în .
- ↑ „Geschichte der CSU”. Geschichte der CSU. Accesat în .
- ↑ „CSU website”. CSU. Accesat în .
- ↑ „CSU website”. CSU. Accesat în .
- ↑ „CSU website”. CSU. Accesat în .
- ↑ „The Bavaria Plan” (PDF). Arhivat din original (PDF) la .
- 1 2 „Streit in der CSU über Sozialpolitik entbrannt”. Süddeutsche Zeitung. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Handelsblatt”. www.handelsblatt.com. Accesat în .
- ↑ „Bayern ist das Land der Bildungsaufsteiger - CSU”. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Studiengebühren: CSU erwägt Abschaffung in Bayern”. Der Spiegel (în germană). . ISSN 2195-1349. Accesat în .
- ↑ dpa (). „Bildungsfinanzierungsgesetz: Landtag beschließt Ende der Studiengebühren in Bayern”. Die Zeit (în germană). ISSN 0044-2070. Accesat în .
- ↑ „Die CDU/CSU-Fraktion im Deutschen Bundestag”. www.cducsu.de. Accesat în .
- 1 2 „A Quick Guide to Germany's Political Parties”. Der Spiegel. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ The Economist (). Political Europe. Cambridge: Cambridge University Press. p. 16. ISBN 978-0-521-27793-8.
- ↑ Solsten, Eric (). Germany: A Country Study. Quezon: DANE Publishing. p. 375. ISBN 978-0-521-27793-8.
- ↑ Vitzthum, Thomas (). „Plötzlich entdeckt die CSU ihre Zuneigung zur EU wieder”. Die Welt. Arhivat din original la . Accesat în .
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Alf Mintzel (1975). Die CSU. Anatomie einer konservativen Partei 1945–1972 . Opladen. ISBN: 9783531112787.
