Leacul (film)

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.

Leacul
Rating
Titlu originar	キュア
Gen	film de groază film de groază psihologic
Regizor	Kiyoshi Kurosawa⁠(d)
Scenarist	Kiyoshi Kurosawa
Producător	Junyuki Shimoba Tsutomu Tsuchikawa
Studio	Daiei Film⁠(d)
Distribuitor	Daiei Film⁠(d)
Director de imagine	Tokushô Kikumura
Montaj	Kan Suzuki⁠(d)
Muzica	Gary Ashiya
Distribuție	Kōji Yakusho⁠(d) Tsuyoshi Ujiki⁠(d) Anna Nakagawa⁠(d) Masato Hagiwara⁠(d)
Premiera	1997
Durata	111 minute
Țara	japonia
Filmat în	月島[*][[月島 (town located in Chūō-ku, Tokyo)|​]][1] Ōamishirasato[2] 前宿町[*][[前宿町 (place name in Choshi, Chiba)|​]][2] Chūō-ku[*]​[2] Kawasaki[2]
Locul acțiunii	Tokyo
Limba originală	japoneză
Buget	est. $1,000,000 (JPY)
Prezență online
Internet Movie Database Rotten Tomatoes AlloCiné Allmovie Metacritic MovieMeter Elonet Česko-Slovenská filmová databáze Kinopoisk The Movie Database TV.com elFilm Cine.gr elCinema.com
Modifică date / text

Leacul (キュア, Kyua^?) este un film japonez de groază psihologică și mister din 1997, scris și regizat de Kiyoshi Kurosawa^⁠(d), cu Kōji Yakusho^⁠(d), Masato Hagiwara^⁠(d), Tsuyoshi Ujiki^⁠(d) și Anna Nakagawa^⁠(d) în rolurile principale. Povestea urmărește un detectiv care investighează o serie de crime bizare, fiecare victimă având un „X” scrijelit pe ceafă, iar făptașul fiind găsit de fiecare dată la locul crimei fără să-și amintească nimic despre actul comis. Filmul este considerat parte a noii ere a cinematografiei japoneze de groază (J-horror), alături de producții precum Ring (Ringu) de Hideo Nakata^⁠(d) și Ju-On: The Grudge de Takashi Shimizu^⁠(d).^[3]

La lansare, filmul a primit în mare parte recenzii pozitive atât din partea criticilor japonezi, cât și la nivel internațional, fiind lăudate regia lui Kurosawa, imaginile și atmosfera.^[4] În 2012, regizorul sud-coreean Bong Joon-ho a inclus filmul printre cele mai mari filme din toate timpurile, afirmând că a avut un impact puternic asupra carierei sale.^[5] Aceasta a fost prima colaborare dintre Kurosawa^⁠(d) și actorul principal Yakusho^⁠(d).^[6]

Kenichi Takabe (Kōji Yakusho^⁠(d)) este un detectiv de poliție cu o soție instabilă psihic. El investighează o serie de crime bizare în care fiecare victimă este ucisă în același mod, având un „X” mare scrijelit pe ceafă, însă autorul este diferit de fiecare dată. În toate cazurile, criminalii sunt prinși aproape de locul faptei și, deși mărturisesc cu ușurință crimele, nu au un motiv clar și nu pot explica ce i-a determinat să ucidă.

Takabe, împreună cu un psiholog pe nume Sakuma (Tsuyoshi Ujiki^⁠(d)), ajunge la concluzia că un singur bărbat reprezintă elementul comun al crimelor, deoarece fiecare persoană care intră în contact cu el comite o crimă la scurt timp după aceea. Bărbatul, numit Mamiya (Masato Hagiwara^⁠(d)), pare să sufere de o pierdere severă a memoriei pe termen scurt, fiind constant confuz cu privire la identitatea sa, la locul în care se află și la ziua în curs. El susține că nu își amintește nimic din trecutul său și răspunde interogatoriilor lui Takabe prin întrebări evazive despre identitatea detectivului, ceea ce îl destabilizează treptat pe acesta din urmă.

Takabe descoperă ulterior că Mamiya fusese student la psihologie și studiase mesmerismul și hipnoza. Detectivul ajunge să realizeze că Mamiya nu suferă de fapt de amnezie, ci este un maestru al hipnozei, capabil să implanteze sugestii criminale în mintea unor persoane obișnuite, folosind stimuli precum sunete repetitive, mișcarea apei sau flacăra unei brichete.

Într-o arhivă, Sakuma găsește o casetă video cu un bărbat misterios, presupus a fi inițiatorul hipnotismului japonez, și i-o arată lui Takabe. Acesta este prezentat hipnotizând o femeie la sfârșitul secolului al XIX-lea; femeia, aflată sub tratament pentru isterie, este hipnotizată prin gestul unui „X” desenat în aer și își ucide ulterior fiul într-un mod similar cu crimele asociate lui Mamiya. Sakuma sugerează că crimele contemporane ar putea avea o legătură cu acele evenimente și îl descrie pe Mamiya drept un „misionar” al crimelor ceremoniale. După vizionarea casetei, Sakuma constată că a desenat inconștient un „X” pe peretele său și începe să aibă halucinații. Câteva zile mai târziu, este găsit mort în locuința sa, poliția concluzionând că s-a sinucis, în timp ce Mamiya este arestat și acuzat de incitare la omor.

Mamiya devine fascinat de Takabe, probabil deoarece nu reușește să-l manipuleze să comită o crimă. Între timp, Takabe este chinuit de viziuni ale soției sale (Anna Nakagawa^⁠(d)) și, pe măsură ce investighează cazul, simte că își pierde treptat stabilitatea mentală. Frustrat de starea soției sale și de impasul anchetei, el devine din ce în ce mai irascibil și violent, ajungând în cele din urmă să o interneze într-un spital de psihiatrie.

După ce evadează, ucigând un polițist și un medic, Mamiya este urmărit de Takabe până la o clădire izolată, unde detectivul îl împușcă. Explorând clădirea, Takabe găsește un vechi cilindru de fonograf care conține o înregistrare zgâriată a unei voci masculine ce repetă instrucțiuni hipnotice criptice.

În scena următoare, acțiunea se mută la spitalul psihiatric unde este internată soția lui Takabe. O asistentă aude un zgomot și descoperă corpul neînsuflețit al acesteia într-un scaun cu rotile, cu un „X” sculptat în gât, fără a exista indicii clare privind identitatea ucigașului.

Filmul se încheie ambiguu într-un restaurant, unde o chelneriță îl servește pe Takabe, apoi scoate brusc un cuțit după ce vorbește cu el, sugerând că influența hipnotică a înregistrării continuă să se răspândească.

• Kōji Yakusho^⁠(d) – Takabe
• Masato Hagiwara^⁠(d) – Mamiya
• Tsuyoshi Ujiki^⁠(d) – Sakuma
• Anna Nakagawa^⁠(d) – soția lui Takabe
• Yoriko Dōguchi^⁠(d) – Dr. Akiko Miyajima
• Yukijirō Hotaru^⁠(d) – Ichiro Kuwano
• Denden^⁠(d) – Oida
• Ren Osugi^⁠(d) – Fujiwara
• Masahiro Toda – Tōru Hanaoka
• Misayo Haruki^⁠(d) – Tomoko Hanaoka
• Shun Nakayama – Kimura
• Akira Otaka^⁠(d) – Yasukawa
• Shōgo Suzuki – Tamura
• Touji Kawahigashi – psihiatru
• Hajime Tanimoto – superiorul lui Takabe

Cure a fost lansat în 1997^[7]. Ulterior, a fost proiectat la Festivalul Internațional de Film de la Toronto în 1999, ca parte a unei retrospective dedicate carierei lui Kurosawa.^[8] Filmul a avut o lansare mai largă în Occident abia în 2001.^[9] A fost lansat pe home video în Regatul Unit, ca parte a seriei Masters of Cinema, la 23 aprilie 2018.^[10]

Pe site-ul agregator de recenzii Rotten Tomatoes, Cure are un rating de aprobare de 93% bazat pe 51 de recenzii, cu un scor mediu de 7,34/10. Consensul critic al site-ului îl descrie drept „hipnotizant și intrigant din punct de vedere psihologic”.^[4] Tom Mes de la Midnight Eye a caracterizat filmul ca fiind „un film de groază în cel mai pur sens al cuvântului”.^[11] De asemenea, A. O. Scott de la The New York Times a remarcat că Kiyoshi Kurosawa „transformă thrillerul într-un vehicul al unei critici sociale sumbre”.^[12]

• Cure la Internet Movie Database
• Cure la AllRovi
• ja Cure în Japanese Movie Database