Alan Parsons
| Alan Parsons | |
 Alan Parsons () | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (77 de ani)[1][2][3]  Middlesex, Anglia, Regatul Unit |
| Părinți | Denys Parsons[*] Kelty MacLeod[*][4] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Unit |
| Ocupație | compozitor producător de discuri textier[*] cântăreț chitarist claviaturist[*] inginer de sunet artist de înregistrare[*] muzician |
| Limbi vorbite | engleză |
| Gen muzical | pop rock rock progresiv |
| Instrument(e) | electronic keyboard[*] chitară |
| Case de discuri | EMI |
| Discografie | |
| Listă completă | Alan Parsons discography[*] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Alan Parsons OBE (n. , Middlesex, Anglia, Regatul Unit) este un inginer de sunet, producător muzical, compozitor și muzician englez.[5] La începutul carierei a lucrat la realizarea albumelor Abbey Road (1969) și Let It Be (1970) ale formației The Beatles, precum și la The Dark Side of the Moon (1973) al formației Pink Floyd.[6]
În 1975, Parsons și compozitorul Eric Woolfson au fondat The Alan Parsons Project, proiect muzical cunoscut pentru albume conceptuale și pentru folosirea unui grup variabil de vocaliști și muzicieni de studio.[7] După încheierea colaborării cu Woolfson, Parsons și-a continuat activitatea sub propriul nume și cu Alan Parsons Live Project.
Parsons a primit 13 nominalizări la Premiile Grammy. În 2019 a câștigat primul său premiu Grammy, la categoria Best Immersive Audio Album, pentru ediția aniversară de 35 de ani a albumului Eye in the Sky.[8] În 2021 a fost numit Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic (OBE), pentru servicii aduse muzicii și producției muzicale.[9]
Carieră
[modificare | modificare sursă]EMI și Abbey Road
[modificare | modificare sursă]Parsons și-a început activitatea profesională la EMI la vârsta de 16 ani. A lucrat inițial în departamentul de înregistrări pe bandă, iar ulterior a obținut un post la Abbey Road Studios.[6] A fost promovat ca operator de bandă, prima sa misiune importantă în această funcție fiind sesiunile Get Back ale formației The Beatles, desfășurate la Apple Records și publicate ulterior în cadrul albumului Let It Be.[6]
La realizarea albumului Abbey Road, Parsons lucra deja ca inginer de sunet asistent.[6] Ulterior a participat ca inginer la înregistrări ale unor artiști și formații precum The Hollies, Roy Harper, Wings și Pink Floyd.[6]
Una dintre lucrările sale importante din această perioadă a fost albumul The Dark Side of the Moon al formației Pink Floyd. Parsons a fost inginer de sunet în timpul sesiunilor de înregistrare de la Abbey Road, iar activitatea sa la acest album i-a adus prima nominalizare la Grammy.[10][8]
După succesul albumului The Dark Side of the Moon, Parsons s-a orientat tot mai mult spre producția muzicală. A produs înregistrări pentru Pilot, Cockney Rebel, John Miles și Al Stewart.[6] Pentru albumul Year of the Cat al lui Al Stewart, Parsons a fost producător și a sugerat introducerea unui saxofon în piesa care dă titlul albumului; solo-ul a fost interpretat de saxofonistul Phil Kenzie.[11]
Parsons a lucrat și la albumul de debut al formației americane Ambrosia, lansat în 1975. Albumul, precum și Somewhere I've Never Travelled al aceleiași formații, au fost nominalizate la Grammy pentru calitatea înregistrării.[6][8]
The Alan Parsons Project
[modificare | modificare sursă]În 1975, Alan Parsons și Eric Woolfson au înființat The Alan Parsons Project. Woolfson fusese inițial managerul lui Parsons, iar colaborarea celor doi s-a transformat într-un parteneriat de compoziție și producție.[7]
Proiectul nu a funcționat ca o formație rock cu o componență fixă. Parsons și Woolfson au colaborat cu numeroși vocaliști și muzicieni de studio, printre care Colin Blunstone, Steve Harley, Allan Clarke și chitaristul Ian Bairnson.[5] Albumele au fost în mare parte concepute în jurul unor teme comune, primul dintre ele, Tales of Mystery and Imagination, fiind inspirat din scrierile lui Edgar Allan Poe.[7]
Între 1976 și 1987, The Alan Parsons Project a lansat zece albume de studio. Eye in the Sky (1982) a fost cel mai mare succes comercial al proiectului; piesa omonimă a intrat în primele zece poziții ale clasamentului american de single-uri, iar albumul a fost certificat cu platină.[7]
După Gaudi (1987), Parsons și Woolfson au încetat treptat colaborarea, iar The Alan Parsons Project s-a desființat în 1990.[7] Parsons și-a continuat activitatea muzicală sub propriul nume.
În 1998 a devenit vicepreședinte al EMI Studios Group, având astfel și responsabilitatea conducerii Abbey Road Studios, dar a rămas în această funcție doar pentru o perioadă scurtă înainte de a reveni la activitatea de producător și muzician.[6]
Cariera solo
[modificare | modificare sursă]Primul album de studio lansat sub numele Alan Parsons după perioada The Alan Parsons Project a fost Try Anything Once, apărut în 1993.[12] Au urmat On Air (1996), The Time Machine (1999) și A Valid Path (2004).[5]
În iulie 2018, Alan și Lisa Parsons au inaugurat studioul de înregistrări ParSonics, amplasat pe proprietatea lor din zona Goleta, California. Studioul a fost folosit pentru înregistrarea următorului său album de studio, The Secret.[13]
The Secret a fost lansat la 26 aprilie 2019 prin Frontiers Music.[14]
În 2022 a fost lansat One Note Symphony: Live in Tel Aviv, înregistrat în timpul unui concert susținut împreună cu Israel Philharmonic Orchestra. Concertul fusese filmat în 2019, iar albumul a apărut la 11 februarie 2022.[15][16]
La 15 iulie 2022 a lansat albumul de studio From the New World, cu participarea unor muzicieni precum Joe Bonamassa, Tommy Shaw, David Pack și James Durbin.[17]
Alan Parsons Live Project
[modificare | modificare sursă]După încheierea The Alan Parsons Project, Parsons a început să susțină în mod regulat concerte sub denumirea Alan Parsons Live Project. Conform site-ului oficial, la 27 septembrie 2026 componența formației era:[18]
- Alan Parsons
- P. J. Olsson – voce
- Danny Thompson – baterie
- Guy Erez – chitară bas
- Tom Brooks – claviaturi
- Todd Cooper – saxofon, voce
- Dan Tracey – chitară, voce de fundal
- Jeff Kollman – chitară solo, voce
În 2013, formația a susținut la Medellín, Columbia, un concert împreună cu o orchestră simfonică. Înregistrarea a fost lansată în 2016 sub titlul Alan Parsons Symphonic Project – Live in Colombia.[19]
Familie și viață personală
[modificare | modificare sursă]Tatăl său a fost Denys Parsons, muzician, autor, chimist și cineast, care a lucrat și ca responsabil de presă al British Library. Era, de asemenea, pianist și flautist.[20][21] Străbunicul lui Alan Parsons a fost actorul și directorul de teatru Herbert Beerbohm Tree.[21]
Denys Parsons a conceput sistemul cunoscut sub numele de Codul Parsons, utilizat pentru identificarea melodiilor după succesiunea mișcărilor ascendente, descendente sau repetate ale înălțimii sunetelor. Sistemul a fost folosit în lucrarea sa The Directory of Tunes and Musical Themes, publicată pentru prima dată în 1975.[22] Cartea a fost republicată în 2008 sub titlul The Directory of Classical Themes.[23]
Parsons locuiește în Santa Barbara, California, împreună cu soția sa, Lisa Griffiths, cu care s-a căsătorit în 2003.[21] Are doi fii, Jeremy și Daniel, din prima căsătorie. Lisa are două fiice, Tabitha și Brittni.[24]
Discografie
[modificare | modificare sursă]| Cu The Alan Parsons Project[7] | Albume de studio solo[5] | Albume live[25] | |||
|---|---|---|---|---|---|
| 1976 | Tales of Mystery and Imagination | 1993 | Try Anything Once | 1995 | The Very Best Live |
| 1977 | I Robot | 1996 | On Air | 2010 | Eye 2 Eye: Live in Madrid |
| 1978 | Pyramid | 1999 | The Time Machine | 2013 | LiveSpan |
| 1979 | Eve | 2004 | A Valid Path | 2016 | Alan Parsons Symphonic Project – Live in Colombia |
| 1980 | The Turn of a Friendly Card | 2019 | The Secret | 2021 | The NeverEnding Show: Live in the Netherlands |
| 1982 | Eye in the Sky | 2022 | From the New World | 2022 | One Note Symphony: Live in Tel Aviv |
| 1984 | Ammonia Avenue | ||||
| 1985 | Vulture Culture | ||||
| 1985 | Stereotomy | ||||
| 1987 | Gaudi | ||||
| 2014 | The Sicilian Defence | ||||
Albumul The Sicilian Defence, înregistrat în 1979, a rămas nelansat timp de mai multe decenii. A fost publicat oficial în 2014, ca parte a colecției de 11 CD-uri The Complete Albums Collection, devenind al unsprezecelea album de studio al The Alan Parsons Project.[26][27]
Selecție de lucrări ca inginer de sunet și producător
[modificare | modificare sursă]| An | Artist | Album | Activitate | |
|---|---|---|---|---|
| 1969 | The Beatles | Abbey Road | inginer de sunet asistent | [6] |
| 1970 | The Beatles | Let It Be | operator de bandă în timpul sesiunilor de înregistrare | [6] |
| 1973 | Pink Floyd | The Dark Side of the Moon | inginer de sunet | [28] |
| 1974 | Pilot | From the Album of the Same Name | producător | [6] |
| 1975 | Ambrosia | Ambrosia | inginer de sunet | [6] |
| 1976 | Al Stewart | Year of the Cat | producător | [29] |
| 1978 | Al Stewart | Time Passages | producător | [5] |
Premii și distincții
[modificare | modificare sursă]Parsons a primit în total 13 nominalizări la Premiile Grammy.[8] Prima nominalizare a fost pentru activitatea de inginer de sunet la The Dark Side of the Moon. Printre nominalizările ulterioare s-au numărat cele pentru albumele Ambrosia, Somewhere I've Never Travelled, Tales of Mystery and Imagination, Pyramid, Eve, The Turn of a Friendly Card, Eye in the Sky și A Valid Path, precum și o nominalizare la categoria Producer of the Year.[8]
În cadrul celei de-a 61-a ediții a Premiilor Grammy, desfășurată în 2019, Parsons, Dave Donnelly și P. J. Olsson au câștigat premiul pentru Best Immersive Audio Album pentru Eye in the Sky – 35th Anniversary Edition.[8]
În 2021, Parsons a fost numit Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic (OBE), distincția fiind acordată pentru serviciile aduse muzicii și producției muzicale.[9]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578.
- ↑ „Alan Parsons” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ „Alan Parsons” (în norvegiană bokmål). Store norske leksikon. ISSN 2464-1480. Wikidata Q746368. Accesat în .
- ↑ Leo van de Pas (). „Genealogics” (în engleză). Wikidata Q19847326.
- 1 2 3 4 5 Matt Collar. „Alan Parsons” (în engleză). AllMusic. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Cameron Colbeck (). „The Genius of Alan Parsons As Told By Abbey Road's Cameron Colbeck” (în engleză). Abbey Road Studios. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 6 „The Alan Parsons Project” (în engleză). AllMusic. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 6 „Alan Parsons” (în engleză). Recording Academy. Accesat în .
- 1 2 „Queen's Birthday Honours: 2021” (în engleză). Cabinet Office. . Accesat în .
- ↑ „The Dark Side of the Moon Studio Documents” (în engleză). Abbey Road Studios. . Accesat în .
- ↑ „Classic Tracks: Al Stewart, "Year of the Cat"” (în engleză). Mix. Accesat în .
- ↑ „Try Anything Once” (în engleză). AllMusic. . Accesat în .
- ↑ Gail Arnold (). „Alan and Lisa Parsons Host Launch Party for New Studio” (în engleză). Santa Barbara Independent. Accesat în .
- ↑ „New Album "The Secret" to Be Released – April 26th 2019” (în engleză). Alan Parsons. . Accesat în .
- ↑ „One Note Symphony - Live in Tel Aviv” (în engleză). Alan Parsons. . Accesat în .
- ↑ „From The New World - Preorder Now” (în engleză). Alan Parsons. . Accesat în .
- ↑ „New Alan Parsons Album - From the New World - Out Today” (în engleză). Alan Parsons. . Accesat în .
- ↑ „Bios” (în engleză). Alan Parsons. Accesat în .
- ↑ „The Alan Parsons Symphonic Project” (în engleză). Alan Parsons. Accesat în .
- ↑ „Denys Parsons” (în engleză). Hachette UK. Accesat în .
- 1 2 3 „Alan Parsons” (în engleză). Alan Parsons. Accesat în .
- ↑ „Books About Music – Reference” (în engleză). Classical Net. Accesat în .
- ↑ „The Directory Of Classical Themes” (în engleză). Hachette UK. . Accesat în .
- ↑ „Alan Parsons” (în engleză). Taylor Guitars. Accesat în .
- ↑ „Alan Parsons – Discography” (în engleză). AllMusic. Accesat în .
- ↑ „The APP Complete Box set is now available” (în engleză). The Alan Parsons Project. Accesat în .
- ↑ „The Sicilian Defence” (în engleză). AllMusic. Accesat în .
- ↑ „The Dark Side of the Moon Studio Documents” (în engleză). Abbey Road Studios. . Accesat în .
- ↑ „Classic Tracks: Al Stewart, "Year of the Cat"” (în engleză). Mix. Accesat în .
