Sari la conținut

Alfred Delp

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alfred Delp
Alfred Delp
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Mannheim, Imperiul German[4] Modificați la Wikidata
Decedat (37 de ani)[1][5][2][3] Modificați la Wikidata
Charlottenburg-Wilmersdorf, Berlin, Germania Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipedeapsă capitală (spânzurare) Modificați la Wikidata
PărințiMaria Delp[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul German Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic
luptător în rezistență[*]​
jurnalist
învățător
teolog catolic[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBerlin[1]
München[1] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitegermană[5][6] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materHochschule für Philosophie München[*][[Hochschule für Philosophie München (higher education institution)|​]]
Universitatea Humboldt din Berlin
Philosophisch-Theologische Hochschule Sankt Georgen[*][[Philosophisch-Theologische Hochschule Sankt Georgen (Jesuit college of higher education in Frankfurt am Main, Germany)|​]]  Modificați la Wikidata

Alfred Delp (n. 15 septembrie 1907, Mannheim, Marele Ducat al Badenului – d. 2 februarie 1945, Berlin) a fost un preot iezuit, membru în Rezistența germană. A fost una din personalitățile Cercului de la Kreisau⁠(en)[traduceți] și exponent al rezistenței catolice din Germania Nazistă⁠(en)[traduceți]. După atentatul din 20 iulie 1944, tentativa de asasinare a dictatorului Adolf Hitler, a fost arestat și judecat într-un proces spectacol. Deși învinuirea de a fi participat la atentat a fost retrasă, a fost condamnat la moarte și executat pentru participarea la Cercul de la Kreisau, care căuta idei pentru o Germanie postnazistă.

Sentința a fost pronunțată la 2 februarie 1945 la închisoarea Plötzensee din Berlin.[7] A doua zi judecătorul Roland Freisler a murit într-un raid aerian. O comandă specială făcută de Heinrich Himmler a cerut ca rămășițele tuturor deținuților executați în legătură cu planul din 20 iulie să fie incinerate, iar cenușa lor să fie împrăștiată peste câmpurile de canalizare. Corpul lui Alfred Delp a fost incinerat, iar cenușa aruncată undeva lângă Berlin, fără ca locul să rămână cunoscut.[8]

  1. 1 2 3 4 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578.
  2. 1 2 „Alfred Delp” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în .
  3. 1 2 Joachim Schäfer. „Alfred Delp”. Ökumenisches Heiligenlexikon[*]. Wikidata Q296584.
  4. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  5. 1 2 Biblioteca Națională a Franței. „Alfred Delp” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  6. ↑ „Alfred Delp”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  7. ↑ Benedicta Maria Kempner, Priester vor Hitlers Tribunalen. Alfred Delp, Bertelsmann, 1996, p. 72.
  8. ↑ Alfred Delp, Kämpfer, Beter, Zeuge, Herder, Freiburg, 1962, p. 120.