Anca Pandrea

Anca Pandrea s-a născut la 16 februarie 1946, la Făgăraș.^[6] Într-un interviu publicat în 2008, actrița a relatat că tatăl său, Ion Pandrea, originar din Făgăraș, fusese deținut politic și că, după divorțul părinților, mama sa le-a crescut pe ea și pe sora ei. Tot potrivit relatării sale, după terminarea liceului s-a gândit inițial să urmeze chimia, apoi regia, alegând în cele din urmă actoria.^[7]

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1970. Un supliment-program al Teatrului de Comedie, publicat în 1986, consemnează atât anul absolvirii, cât și traseul său profesional imediat următor: Teatrul de Nord din Satu Mare, teatrul din Pitești și, din 1974, Teatrul de Comedie din București.^[5]

După absolvire, Pandrea și-a început activitatea teatrală la Satu Mare, continuând apoi la Pitești.^[5] În 1973, în perioada în care juca la Pitești, revista Flacăra o consemna la o manifestare culturală la care a recitat poezia Către glasul pământului de Nicolae Dragoș și o prezenta drept „tînăra și talentata actriță din Pitești”.^[8]

În 1974, Anca Pandrea a fost angajată la Teatrul de Comedie din București.^[5] În același an a interpretat-o pe Madelon în spectacolul Molière la Teatrul de Comedie, alcătuit de Mircea Șeptilici și Valentin Plătăreanu după texte de Molière.^[9]

În anii următori a primit roluri în montări din repertoriul clasic și contemporan al teatrului. A fost Lisette în Jocul dragostei și al întâmplării de Marivaux (1976),^[10] Țincuța în Plicul de Liviu Rebreanu (1976),^[11] Anca Marinescu în Măseaua de minte de Corneliu Marcu (1978),^[12] Leonore în N-am timp de Ludwig Holberg (1978),^[13] Ania în Livada de vișini de Anton Cehov (1979)^[14] și Ermengarde în Pețitoarea de Thornton Wilder (1979).^[15]

Activitatea sa a fost comentată și în presa culturală a epocii. În cronica spectacolului Măseaua de minte, publicată în Scînteia în martie 1978, Margareta Bărbuță îi menționa pe Vladimir Găitan, Anca Pandrea și Dan Tufaru între actorii care, alături de ceilalți interpreți tineri ai montării, conturau imaginea unei generații „optimiste, vesele și serioase”.^[16]

În 1981 a interpretat Femeia în plus în Există nervi de Marin Sorescu, în regia lui Florin Fătulescu.^[17] Cronica publicată în revista Teatrul observa separat construcția celor două personaje feminine și aprecia că, în interpretarea Ancăi Pandrea, Femeia în plus sugera ideea că visele pot conduce la alienare.^[18]

În repertoriul său de la Teatrul de Comedie s-au mai aflat Jeanette în Cinema de Jean Anouilh (1979),^[19] Mary în Harold și Maude de Colin Higgins (1980),^[20] Electra în Misterul lui Agamemnon (1984),^[21] Silvia în Acești nebuni fățarnici de Teodor Mazilu (1986)^[5] și Miss Betting în Scaiul de Georges Feydeau (1989).^[22] Suplimentul-program din 1986 consemnează, de asemenea, colaborările actriței la emisiuni de radio și televiziune.^[5] În 1986, România literară o identifica între interpreții spectacolului Acești nebuni fățarnici, montat de Nicolae Caranfil la Teatrul de Comedie.^[23]

Activitatea sa scenică a continuat și după 1989. În 1998, la Teatrul „George Ciprian” din Buzău, a interpretat-o pe Lucreția Borgia în Ah, bacalaureatul! de Dumitru Solomon, în regia lui Ion Lucian. Cronica din revista Scena îi includea pe Anca Pandrea, Ion Lucian, Paula Sorescu-Lucian, Candid Stoica și Radu Panamarenco între actorii care au dat spectacolului „viață, dinamism și autenticitate”.^[24]

Anca Pandrea a apărut în cinematografie încă din anii 1960. A făcut parte din distribuția filmului fantastic De-aș fi... Harap Alb (1965), regizat de Ion Popescu-Gopo,^[25] și din cea a coproducției româno-franceze Steaua fără nume.^[26] În 1970 a jucat rolul unei studente în coproducția româno-sovietică Cântecele mării, regizată de Francisc Munteanu.^[27]

În Orașul văzut de sus (1975), regizat de Lucian Bratu, a interpretat-o pe secretara primăriței. În cronica publicată inițial în revista Cinema, criticul Eva Sîrbu a remarcat personajul secundar interpretat de Pandrea, descris ca o tânără sperioasă și permanent uimită, între figurile prin care filmul construiește viața cotidiană din jurul personajului principal.^[28]

Au urmat apariții în Bunicul și doi delincvenți minori (1976), filmul de televiziune Doctor fără voie, Un om în loden (premieră în România în 1979)^[29] și Al patrulea gard, lângă debarcader (1986).^[6] După 2000 a apărut în serialul Numai iubirea, în rolul Marga, iar în filmul Medalia de onoare (2009), regizat de Călin Peter Netzer, a interpretat o secretară a veteranilor.^[30] În filmografiile consultate sunt consemnate și aparițiile sale în producțiile de televiziune Cheia Sol (2015) și Moștenirea Oliviei (2016).^[6]

După 1989, Pandrea s-a implicat și în teatrul independent. Potrivit unei rememorări publicate de actorul Candid Stoica, în 1995 ea s-a numărat printre fondatorii Teatrului Incomod, alături de Iurie Darie, Candid Stoica, Victor Yila și dramaturgul Radu Iftimovici. Stoica menționează că teatrul a produs din fonduri particulare spectacolul Curve de lux, după piesa lui Radu Iftimovici.^[31]