Sari la conținut

August Hanning

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
August Hanning
Date personale
Născut (80 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Nordwalde, Renania de Nord-Westfalia, Germania[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
ofițer de informații
jurist
secretar de stat Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBerlin[3]
Pullach im Isartal[3] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitegermană Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiMarea medalie de aur în onoarea serviciului adus Republicii Austriece[*]​  Modificați la Wikidata
Prezență online

August Hanning (n. , Nordwalde, Renania de Nord-Westfalia, Germania) este un jurist și fost înalt funcționar public german. A fost președinte al Bundesnachrichtendienst (BND), serviciul federal de informații externe al Germaniei, din decembrie 1998 până la sfârșitul lunii noiembrie 2005, iar între decembrie 2005 și noiembrie 2009 a fost secretar de stat în Ministerul Federal de Interne al Germaniei.[4][5]

După părăsirea serviciului public a activat în sectorul privat, în special în domeniul consultanței și securității. La 6 octombrie 2026 a fost arestat de Bundeskriminalamt în cadrul unei anchete a Parchetului Federal German privind presupusa obținere și utilizare a unor informații clasificate ale BND. Hanning este suspectat de mai multe infracțiuni prevăzute de dreptul penal german, între care culegerea de informații cu caracter de trădare, obținerea de secrete de stat, tentativă de trădare și activitate de agent pentru un serviciu de informații.[5]

Hanning s-a născut la 16 februarie 1946 în Nordwalde, în landul Renania de Nord-Westfalia. Tatăl său deținea două fabrici de cărămidă. În 1966 a absolvit liceul la Osnabrück, după care a studiat dreptul la Münster și Freiburg im Breisgau. În 1975 și-a obținut doctoratul în drept la Universitatea din Münster.[4]

Și-a început cariera profesională în 1975 ca asistent universitar la Institutul de Dreptul Muncii și Drept Economic din Münster. În 1976 a intrat în administrația financiară a landului Renania de Nord-Westfalia, iar în 1977 a devenit funcționar în Ministerul Federal de Interne.[4]

În 1981 s-a transferat la Cancelaria Federală a Germaniei, unde a lucrat inițial în domeniul mediului, protecției naturii și securității nucleare. Între 1986 și 1990 a lucrat la Reprezentanța Permanentă a Republicii Federale Germania în Republica Democrată Germană, la Berlinul de Est, unde s-a ocupat de protecția informațiilor clasificate și de chestiuni legate de deținuți.[4]

După reunificarea Germaniei, Hanning s-a întors la Cancelaria Federală. A devenit un apropiat colaborator al coordonatorului serviciilor federale de informații, Bernd Schmidbauer, iar în 1996 a fost numit șef de departament și coordonator al serviciilor de informații ale federației.[4]

Președinte al Bundesnachrichtendienst

[modificare | modificare sursă]

La 17 decembrie 1998, Hanning i-a succedat lui Hansjörg Geiger la conducerea Bundesnachrichtendienst. A rămas președinte al BND până la sfârșitul lunii noiembrie 2005, fiind urmat de Ernst Uhrlau.[4][5]

Informatorul „Curveball”

[modificare | modificare sursă]

În perioada în care Hanning conducea BND, serviciul german a furnizat serviciilor americane informații provenite de la un informator irakian cunoscut sub numele de cod „Curveball”, care susținea că Irakul dispunea de instalații mobile pentru producerea armelor biologice.

La 20 decembrie 2002, Hanning i-a trimis directorului CIA, George Tenet, un mesaj în care permitea utilizarea informațiilor furnizate de sursă, dar avertiza că afirmațiile acesteia nu fuseseră confirmate independent.[6]

Informațiile atribuite lui „Curveball”, inclusiv afirmațiile privind laboratoarele mobile de arme biologice, au fost ulterior utilizate în argumentația administrației americane privind programele irakiene de arme de distrugere în masă. Secretarul de stat american Colin Powell a prezentat asemenea informații în fața Consiliului de Securitate al ONU la 5 februarie 2003. Afirmațiile esențiale ale lui „Curveball” privind aceste instalații s-au dovedit ulterior false.[6][7]

Cazul Murat Kurnaz

[modificare | modificare sursă]

În 2002, autoritățile germane au discutat situația lui Murat Kurnaz, cetățean turc care crescuse și locuise în Germania și care se afla atunci în detenție la Guantanamo.

Raportul final din 2009 al comisiei de anchetă a Bundestagului arată că situația lui Kurnaz a fost discutată în cadrul reuniunilor conducerii serviciilor de securitate din 8 și 29 octombrie 2002. Comisia nu a putut reconstitui cu exactitate cronologia celor două reuniuni. La reuniunea din 29 octombrie, serviciile de securitate au fost reprezentate, între alții, de Hanning, de Dr. Kersten din cadrul Bundeskriminalamt și de Klaus-Dieter Fritsche din cadrul Bundesamt für Verfassungsschutz.[8]

Potrivit raportului, participanții au discutat posibilitatea revenirii lui Kurnaz în Germania în eventualitatea eliberării sale. Reprezentanții serviciilor federale de securitate l-au considerat atunci un potențial risc de securitate și au recomandat ca acesta să nu revină în Germania, poziție la care au aderat și reprezentanții Cancelariei Federale și ai Ministerului Federal de Interne. Hanning a declarat ulterior în fața comisiei că, după amintirea sa, discuția privea situația ipotetică în care autoritățile americane l-ar fi eliberat pe Kurnaz.[8]

Raportul consemnează totodată existența unor declarații contradictorii privind natura unei eventuale propuneri americane de eliberare sau transfer. Hanning a declarat că nu își amintea existența unei solicitări oficiale din partea Statelor Unite și că nu cunoștea un „ofertă formală și fermă” privind transferul lui Kurnaz în Germania.[8]

Secretar de stat în Ministerul Federal de Interne

[modificare | modificare sursă]

După instalarea guvernului condus de Angela Merkel, Hanning a părăsit conducerea BND și, la 1 decembrie 2005, a devenit secretar de stat în Ministerul Federal de Interne. Responsabilitățile sale au inclus securitatea internă, poliția, poliția federală, migrația, integrarea, refugiații și gestionarea situațiilor de criză.[4]

La 10 noiembrie 2009 a fost trecut în retragere temporară din funcția publică. În postul de secretar de stat a fost urmat de Klaus-Dieter Fritsche.[4]

Activitatea în sectorul privat

[modificare | modificare sursă]

După încheierea carierei în administrația federală, Hanning a lucrat în domeniul consultanței juridice, al securității și al informațiilor economice.

La 17 iulie 2009 a devenit membru al consiliului de supraveghere al Bundesdruckerei. Data este menționată în raportul oficial al Ministerului Federal de Finanțe privind participațiile statului german pentru anul 2009.[9]

Hanning a ocupat funcții și în cadrul unor companii private de consultanță și securitate. Site-ul companiei elvețiene Pluteos AG îl prezenta în 2026 drept președinte al consiliului de administrație.[10]

A fost, de asemenea, membru al consiliului de administrație al societății elvețiene system 360 AG. Potrivit unei modificări înscrise în registrul comercial și publicate la 21 mai 2026, Hanning a părăsit consiliul de administrație al companiei.[11]

În iunie 2017, Hanning a devenit membru al consiliului de supraveghere al băncii letone PNB Banka. Instituția financiară a intrat în insolvență în septembrie 2019.[12]

În 2021, administratorul judiciar al băncii a solicitat despăgubiri în valoare totală de 32 de milioane de euro de la Hanning și alți opt foști responsabili ai instituției, susținând că aceștia ar fi aprobat în mod neglijent anumite tranzacții. Cererea reprezenta o pretenție formulată în cadrul procedurii de insolvență.[12]

Activitatea de consultanță și relațiile internaționale

[modificare | modificare sursă]

După retragerea din administrația federală, Hanning și soția sa au înființat în iulie 2010 societatea de consultanță Hanning Consult. Potrivit unei investigații publicate de CORRECTIV în octombrie 2026, printre clienții firmei s-a numărat și Kazahstanul, iar activitățile economice ale lui Hanning s-au extins și în Rusia și China.[13]

În paralel, Hanning a lucrat pentru compania britanică de consultanță G3, mai întâi ca Senior Advisor, iar ulterior ca director regional pentru Rusia și fostele republici sovietice. Compania îi prezenta, de asemenea, experiența privind Orientul Mijlociu.[13]

În 2018 a devenit președintele consiliului de administrație al companiei elvețiene Pluteos AG, cu sediul la Lucerna. Compania oferea, printre altele, informații economice obținute pe căi legale, servicii de securitate cibernetică și analize geopolitice pentru companii, organizații private și instituții guvernamentale.[13] Hanning figurează în continuare pe site-ul companiei drept președinte al consiliului de administrație.[14]

Tot în 2018 a fost înființată GSC4 GmbH, o societate specializată în business intelligence și investigații comerciale. Potrivit CORRECTIV, Hanning și membri ai familiei sale dețineau participații în companie, direct sau prin intermediul unei societăți holding. Firma indica drept principale piețe Rusia, Comunitatea Statelor Independente, Europa de Est, China și statele arabe. GSC4 a fost dizolvată la sfârșitul lunii iunie 2026.[13]

În octombrie 2019, Hanning a transferat cea mai mare parte a participației sale la Hanning Consult soției și celor trei fiice, păstrând 0,5% din capital. Conform ultimelor date financiare citate de CORRECTIV, societatea avea la sfârșitul exercițiului financiar 2024 capitaluri proprii de aproape trei milioane de euro.[13]

Hanning a făcut parte și din conducerea Forumului Germano-Azerbaidjan (Deutsch-Aserbaidschanisches Forum), organizație care promovează relațiile politice, economice și culturale dintre Germania și Azerbaidjan. În 2018, Der Tagesspiegel îl menționa printre membrii consiliului de conducere al organizației, iar după alegerea unei noi conduceri în 2025 numele său figura în continuare în consiliu.[15][16]

Audierea în comisia de anchetă privind NSA

[modificare | modificare sursă]

La 2 octombrie 2015, Hanning a fost audiat de comisia de anchetă a Bundestagului privind activitățile NSA și cooperarea dintre serviciile de informații germane și americane. El a apărat cooperarea dintre BND și NSA, afirmând că sprijinul serviciului american fusese indispensabil pentru îndeplinirea misiunilor BND, în special în perioada de după atentatele din 11 septembrie 2001.[17]

În timpul audierii, Hanning a declarat că nu își amintea vreun caz în care partea americană să fi folosit cooperarea cu BND pentru a culege informații împotriva unor ținte cu încălcarea intereselor germane. Audierea a avut loc în contextul investigației parlamentare asupra utilizării de către NSA a unor criterii de căutare în sistemele de interceptare operate împreună cu BND la Bad Aibling.[17]

Poziții publice

[modificare | modificare sursă]

În octombrie 2015, în contextul crizei europene a refugiaților, Hanning a prezentat un program în zece puncte privind politica germană în domeniul migrației. Printre măsurile propuse se aflau intensificarea controlului frontierelor, respingerea la frontieră a persoanelor fără drept de intrare în anumite situații, limitarea reunificării familiale, instituirea unor obligații de reședință și extinderea cursurilor de limbă și integrare.[18]

Investigații penale

[modificare | modificare sursă]

Cazul Christina Block

[modificare | modificare sursă]

În septembrie 2025, Parchetul din Hamburg desfășura o anchetă împotriva lui Hanning și a unui fost funcționar al Landeskriminalamt Hamburg în legătură cu o presupusă tentativă din 2022 de a-i lua din Danemarca pe doi dintre copiii antreprenoarei Christina Block. La 16 septembrie 2025 au fost percheziționate 13 imobile din Germania și Elveția.[19]

Potrivit Parchetului, Hanning și fostul funcționar de poliție, care aveau funcții de conducere într-o companie de securitate, ar fi acceptat un mandat din partea Christinei Block privind aducerea copiilor acesteia din Danemarca. Anchetatorii au verificat și dacă cei doi avuseseră vreun rol în răpirea efectivă a copiilor în noaptea dintre 31 decembrie 2023 și 1 ianuarie 2024. Hanning a respins acuzațiile prin intermediul avocatului său.[19]

Hanning și celălalt suspect nu se numărau printre cei șapte inculpați din procesul privind răpirea copiilor, aflat pe rol la Tribunalul Regional din Hamburg.[19]

Ancheta privind informații clasificate

[modificare | modificare sursă]

În timpul perchezițiilor efectuate în septembrie 2025 în cadrul anchetei privind cazul Block, au fost descoperite materiale care au determinat deschiderea unei investigații separate privind posibila divulgare a unor informații provenite de la BND. Dosarul a fost înaintat Parchetului Federal German la începutul lunii mai 2026. Ancheta este desfășurată în cooperare cu Bundesnachrichtendienst și Bundeskriminalamt.[5]

La 6 octombrie 2026, Hanning și fostul său șef de birou, identificat de autorități drept Manfred D., au fost arestați în baza unor mandate emise de judecătorul de instrucție al Curții Federale de Justiție. Hanning a fost arestat în districtul Steinfurt din Renania de Nord-Westfalia, iar Manfred D. în districtul Bad Tölz-Wolfratshausen din Bavaria. Au fost efectuate simultan percheziții în cele două regiuni și la Berlin.[5]

Potrivit Parchetului Federal, există o suspiciune puternică potrivit căreia Hanning și Manfred D. ar fi convenit, probabil în primăvara anului 2010, ca D. să-i furnizeze contra cost informații interne ale BND. Hanning ar fi urmat să utilizeze aceste informații în activitatea sa privată de consultanță.[5]

Manfred D. fusese șeful biroului lui Hanning în perioada în care acesta conducea BND și l-a urmat, în calitate de asistent detașat, la Ministerul Federal de Interne. Între martie 2012 și martie 2026, D. a fost din nou șef de birou pentru mai mulți dintre succesorii lui Hanning la conducerea BND și, prin această funcție, avea acces la numeroase informații clasificate.[5]

Conform stadiului anchetei comunicat la 6 octombrie 2026, Manfred D. i-ar fi furnizat lui Hanning, până în iunie 2022, aproape 2.000 de documente. Numeroase documente erau clasificate și destinate exclusiv uzului intern al BND, inclusiv materiale utilizate pentru informarea conducerii serviciului și pentru pregătirea reuniunilor de evaluare ale principalelor instituții federale de securitate.[5]

Parchetul Federal susține că, într-un caz, Hanning ar fi utilizat informații clasificate primite de la Manfred D. pentru a întocmi o analiză destinată unui angajat al aparatului de informații al unui stat străin. La data comunicatului nu fusese stabilit dacă analiza ajunsese efectiv la destinatar. Procurorii mai susțin că Hanning ar fi întreținut timp de mai mulți ani contacte cu un reprezentant al unui alt serviciu de informații de stat și i-ar fi furnizat informații politice, parțial bazate pe materialele primite de la Manfred D.[5]

Parchetul Federal îl suspectează pe Hanning de landesverräterische Ausspähung conform articolului 96 alineatul 1 din Codul penal german, de obținerea de secrete de stat conform articolului 96 alineatul 2, de tentativă de trădare conform articolelor 94 și 22 și de activitate de agent pentru un serviciu de informații conform articolului 99.[5] Autoritățile nu au identificat public, în comunicatul din 6 octombrie, serviciile de informații străine la care se refereau acuzațiile.

În aceeași zi, Manfred D. a fost plasat în arest preventiv. Hanning urma să fie prezentat la 7 octombrie 2026 judecătorului de instrucție al Curții Federale de Justiție, care urma să decidă asupra executării mandatului de arest preventiv.[20]

  • 2003: Marea Decorație de Onoare în Aur pentru Servicii aduse Republicii Austria (Großes Goldenes Ehrenzeichen für Verdienste um die Republik Österreich).[21]
  1. ↑ „August Hanning” (în germană). Munzinger Personen[*]. Wikidata Q107343683. Accesat în .
  2. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  3. 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „August Hanning” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  4. 1 2 3 4 5 6 7 8 „August Hanning” (în germană). Munzinger Biographie. Accesat în .
  5. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 „Festnahmen wegen mutmaßlicher landesverräterischer Ausspähung, Auskundschaften von Staatsgeheimnissen, versuchten Landesverrats und Spionage” (în germană). Der Generalbundesanwalt beim Bundesgerichtshof. . Accesat în .
  6. 1 2 Thomas Powers (). „What Tenet Knew” (în engleză). The New York Review of Books. Accesat în .
  7. ↑ „August Hanning: „USA haben BND für Irak-Krieg missbraucht"” (în germană). Die Welt. . Accesat în .
  8. 1 2 3 „Beschlussempfehlung und Bericht des 1. Untersuchungsausschusses” (PDF) (în germană). Deutscher Bundestag. . Accesat în .
  9. ↑ „Beteiligungsbericht des Bundes 2009” (PDF) (în germană). Bundesministerium der Finanzen. . Accesat în .
  10. ↑ „Dr. August Hanning” (în germană). Pluteos AG. Accesat în .
  11. ↑ „system 360 AG in Luzern” (în germană). Moneyhouse. . Accesat în .
  12. 1 2 Hans-Martin Tillack (). „„In eine Falle gelockt" – Ex-BND-Chef Hanning muss um sein Vermögen bangen” (în germană). Die Welt. Accesat în .
  13. 1 2 3 4 5 Max Bernhard; Till Eckert; Alexej Hock; Martin Murphy (). „Früherer BND-Chef Hanning festgenommen: Geschäfte mit fremden Mächten” (în germană). CORRECTIV. Accesat în .
  14. ↑ „Dr. August Hanning” (în engleză). Pluteos AG. Accesat în .
  15. ↑ „Im Netz des Regimes” (în germană). Der Tagesspiegel. Accesat în .
  16. ↑ „Deutsch-Aserbaidschanisches Forum wählt neuen Vorstand” (în germană). diplo.news. . Accesat în .
  17. 1 2 „Hanning: NSA-Hilfe war für BND unentbehrlich” (în germană). Deutscher Bundestag. . Accesat în .
  18. ↑ „10-Punkte-Programm des Ex-BND-Chefs: „Frau Merkel, erklären Sie, dass wir keine Migranten mehr aufnehmen können"” (în germană). Focus Online. . Accesat în .
  19. 1 2 3 „Fall Block: Razzia gegen Ex-BND-Chef Hanning in Hamburg” (în germană). NDR. . Accesat în .
  20. ↑ „Mutmaßlicher Komplize von Ex-BND-Präsident Hanning in U-Haft” (în germană). Süddeutsche Zeitung. . Accesat în .
  21. ↑ „Bis zu 2000 Dokumente betroffen: Deutscher Ex-Geheimdienstchef Hanning wegen Spionageverdachts festgenommen” (în germană). Der Standard. . Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]