Sari la conținut

Bolsonarism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bolsonarism
Bolsonarismo

De sus în jos, de la stânga la dreapta:
  • Mulțime de susținători ai lui Bolsonaro în Rio de Janeiro
  • Bolsonaro făcând binecunoscutul său gest de „pistol cu ​​degetele”
  • Bolsonaro întâlnire cu suporterii la Palácio do Planalto
  • Mulțimi de susținători ai lui Bolsonaro atacă, vandalizează și distrug numeroase opere și obiecte la Palatul Planalto în timpul atacurilor din 8 ianuarie de la Brasilia.
Oameni-cheie
ConducătorFlávio Bolsonaro
Jair Bolsonaro
Fondator(i)Jair Bolsonaro
Olavo de Carvalho
Date
Înființat3 martie 2016; acum 10 ani, 8 luni și 11 zile (2016-03-03)
Informații
Ideologie oficială
Poziție politicăExtrema dreaptă[9][10]
MembriPartidul Liberal
Istoric
Alianța pentru Brazilia
Partidul Social Liberal

Bolsonarismul (portugheză bolsonarismo) reprezintă o ideologie sau o mișcare politică asociată cu Jair Bolsonaro. Opiniile, politicile și susținătorii săi sunt descriși în diverse moduri de către cercetători și instituții de presă drept neofasciști sau ca reprezentând un populism de extremă dreapta,[7][8][11] deși Bolsonaro a negat că ar fi fascist,[12] iar unii analiști nu sunt de acord cu o astfel de etichetare.[13] Bolsonarismul a apărut în Brazilia odată cu creșterea popularității lui Bolsonaro, în special în timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale din 2018, în urma cărora a fost ales președinte. Criza Partidului Muncitorilor (PT) din timpul guvernării Dilmei Rousseff – declanșată și accelerată de criza politico-economică din 2014 – a consolidat ideologia bolsonaristă și noua dreaptă braziliană, fenomene care se înscriu în contextul ascensiunii populismului de „nouă dreaptă” la nivel internațional.[14][15]

În sfera politică, reprezentanți ai bolsonarismului – precum Eduardo Bolsonaro, fiul lui Jair Bolsonaro – au urmărit să atragă sancțiuni internaționale împotriva Braziliei pentru a-l scăpa pe Bolsonaro de judecata în baza legislației braziliene, demers care a dus la impunerea unor tarife vamale americane asupra țării.[16] De asemenea, deputați pro-Bolsonaro, sprijiniți de partide precum União Brasil, PP și Novo, au încercat să blocheze, să intimideze, să destabilizeze[17][18] și să perturbe activitatea instituțiilor legislative (Senatul și Congresul) ca formă de șantaj pentru a-și atinge obiectivele; printre acestea s-au numărat îngreunarea votării unor proiecte guvernamentale în beneficiul lucrătorilor (cum ar fi scutirea de la plata impozitului pe venit) și încercările de a obține eliberarea lui Jair Bolsonaro, precum și a persoanelor implicate în tentativa de lovitură de stat și a extremiștilor responsabili pentru atacurile din 8 ianuarie. Susținătorii lui Bolsonaro au recurs, totodată, la amenințări repetate cu moartea la adresa autorităților și politicienilor brazilieni.[19]

Bolsonarismul a fost ideologia predominantă a guvernului Bolsonaro și, potrivit criticilor săi, este asociat cu o retorică ce susține familia, patriotismul, conservatorismul, anticomunismul, negarea științei, portul de armă și aversiunea față de stânga politică, precum și cu cultul personalității lui Bolsonaro, supranumit adesea „Mitul”.[10][20][21] Scriitorul Olavo de Carvalho este adesea menționat drept „guru-ul” ideologiei bolsonariste.[22][23]

Deși Bolsonaro și-a definit guvernul ca fiind „lipsit de constrângeri ideologice”[24] și nu a recunoscut bolsonarismul drept ideologie, susținătorii săi – numiți peiorativ „Bolsominions” – se împart între cei care sunt de acord cu Bolsonaro[25] și cei care folosesc acest termen pentru a-și exprima poziția politică.[26]

De-a lungul carierei sale politice, Bolsonaro s-a opus drepturilor omului și drepturilor minorităților din Brazilia,[27][28] iar în timpul președinției sale, aceste drepturi au fost tot mai mult vizate de politicile guvernamentale.[29][30][31]

Deși se opunea „globalismului”,[32][33] Bolsonaro a urmărit să colaboreze cu diverse alte partide, grupuri și strategi politici de orientare neofascistă, de extremă dreapta și autoritară, pentru a combate politicile de stânga din America Centrală și de Sud.[34] Eforturile în această direcție au inclus contribuția la înființarea Forumului de la Madrid.[35]

Anti-Partidul Muncitorilor și anticomunismul

[modificare | modificare sursă]

Opoziția și ostilitatea față de Partidul Muncitorilor au reprezentat o parte importantă a retoricii lui Bolsonaro și a susținătorilor săi.[36][37] Bolsonaro a îmbinat această retorică anti-Partidul Muncitorilor cu sentimente anticomuniste, folosind apartenența partidului la Forumul de la São Paulo ca argument de atac și descriind forumul drept „un grup politic cu ideologie comunistă de stânga, condus de Lula și Fidel Castro”.[38] Bolsonaro a adoptat sloganul „Steagul nostru nu va fi niciodată roșu”. Acest slogan a fost utilizat de politicianul brazilian Jair Bolsonaro, în special în timpul campaniei electorale din 2018 și pe parcursul mandatului său ulterior de patru ani.[39] Impactul sloganului a dus la lansarea unui documentar regizat de Pablo López Guelli, intitulat chiar Steagul nostru nu va fi niciodată roșu.[40] La mitingurile lui Bolsonaro, participanții scandează acest slogan, făcând referire la steagurile roșii ale Partidului Muncitorilor și la simbolurile comunismului. În timpul ceremoniei de învestire, Bolsonaro a declarat mulțimii că Brazilia a început „să se elibereze de socialism”.[41] Pe durata președinției sale, a urmărit desființarea unor organizații pe care le numea „cuiburi de stângism”, precum fundația de cercetare în domeniul sănătății publice Oswaldo Cruz.[42] Susținătorii săi etichetau, de asemenea, orice critică la adresa lui Bolsonaro ca provenind din astfel de „cuiburi”.[43] Susținători vocali ai lui Bolsonaro din cadrul partidului său politic, precum Coronel Fernanda, au inițiat – după alegerea acestuia – proiecte de lege care urmăreau incriminarea sprijinului pentru comunism în Brazilia.[44]

Unii dintre susținătorii săi, în numele lui Bolsonaro sau pornind de la ideile sale de dreapta, au provocat mai multe revolte și au fost implicați în acte de violență politică, precum atacul asupra Congresului brazilian din 2023, îndreptat împotriva alegerii candidatului de stânga la președinție, Luiz Inácio Lula da Silva.[45]

Ideologii similare

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Silva Júnior & Fargoni 2020, p. 2. : "It can therefore be said that Bolsonarism is a facet of Brazilian authoritarianism or an authentic right-wing populism that articulates with neoliberalism, because its characteristics are witnessed in Brazil's social daily life, producing a daily pedagogy of right-wing populism."
  2. ↑ „Jair Bolsonaro and the perversion of liberalism”. The Economist. .
  3. ↑ Lapper, Richard (). „Bolsonarismo's shifting alliances: Brazilian politics in an election year”. trendsresearch.org. Arhivat din original la .
  4. ↑ Bernardino-Costa 2023, p. 107. : "Social networks would provide the necessary fuel for Bolsonarism, a phenomenon that expresses an ultraconservative moral and neoliberal economic worldview"
  5. 1 2 Araújo & Carvalho 2021. :Format:Pn "Based on the critical analysis of scholars on the Brazilian reality, we approach bolsonarism as an expression of authoritarianism in Brazil of the Present, constituted from the convergence of political-cultural reactionism, militarism and ultraliberalism."
  6. ↑ Gonçalves & Caldeira Neto 2022.
  7. 1 2 de Souza 2020, p. 1. ; Gonçalves & Caldeira Neto 2022, From the Bolsonaro government to the attack on the Porta dos Fundos headquarters. ; Gomes 2020, p. 2. : "It is not just about specific periods, such as: the genocide of the indigenous people, during the invasion of Brazilian lands in 1500; or more than 300 years of official slavery; the Vargas Dictatorship in Estado Novo; the "Years of Lead" (1964-1984); or the extremist authoritarian personality – of a fascist type – of Jair Bolsonaro, his government and insurgent Bolsonarism28; which dispute our territory and threaten us every day."; Plattner 2021, pp. 66–67.
  8. 1 2
    • Boito 2023. :Format:Pn "All of this appears to point to what many observers have said: that there is a solid core of Bolsonarism, which I am characterizing as neofascist, around which a broader periphery gravitates from various outer reaches of the right and far-right."
    • Medeiros & Araújo Júnior 2024. :Format:Pn "Bolsonarism is defined as a neo-fascist movement whose main social base is the upper middle class."
    • Sauer 2022. :Format:Pn "For contemporary analyses of the 2022 electoral processes, this political debate is not so crucial, but it is fundamental to win the elections (RODRIGUES, 2022) and create conditions to overcome the so-called 'bolsonarismo' (REIS, 2021), a neo-fascist ideology and an authoritarian populism, that goes deeper than the current administration (SUZUKI, 2022)."
    • Robinson 2019. :Format:Pn "Trumpism in the United States, Bolsonarism in Brazil, and to varying degrees other far-right movements around the world, represent the extension of capitalist globalization by other means, namely by an expanding global police state and a neo-fascist mobilization."
    • Andrada 2022, p. 1. : "Por fim, propõe a existência de uma vertente específica da "nova" direita, à qual está ligada o bolsonarismo, e defendemos a adequação do termo "neofascista" para esse fenômeno político contemporâneo." ["Finally, it proposes that there is a specific aspect of the 'new' right to which 'bolsonarism' is linked, and it defends the adequacy of the term 'neo-fascist' as a means of referring to the contemporary expression of such political phenomenon."]
    • Doval, Gisela Pereyra; Lucca, Juan Bautista; Iglesias, Esteban (). El Brasil de Bolsonaro: En español [Bolsonaro's Brazil: In Spanish] (în spaniolă). Melos. ISBN 978-987-8267-97-5. Para caracterizar el Gobierno de Bolsonaro — y el movimiento que lo respalda — de neofascista, Boito (2019, 2020a, 2020b, 2021) expone el concepto de fascismo que retoma. [To characterise Bolsonaro's government — and the movement that supports it — as neo-fascist, Boito (2019, 2020a, 2020b, 2021) explains the concept of fascism that he takes up.]
    • Jardim, Alex Fabiano Correia; Oliveira, Adhemar Santos de; Costa, Paulo Henrique Dias; Andrade, Warley Kelber Gusmão de; Almeida, Michelle Martins de; Amorim, Jailson Pereira de; Menezes, Sabrina Lasevitch; Silva, Laise Franciele Souza (). Deleuze e Guattari – Pensar em veredas que se bifurcam: política, educação e clínica (în germană). Editora CRV. ISBN 978-65-251-2297-7. O essencial a atentar com a hipótese do bolsonarismo como máquina de guerra ncofascista é que agora há uma máquina de guerra que toma um Estado, como no fascismo histórico, mas que antes de realizar a linha de morte na forma das grandes guerras, a máquina neofascista se utiliza das forgas concretas e 'baixas' da violéncia pós-fascista.
    • Almeida, Diogo H. A. (). Por que Bolsonaro é uma anomalia civilizacional? [Why is Bolsonaro a civilizational anomaly?] (în portugheză). Autografia. ISBN 978-65-5943-397-1. Podemos recorrer ao pensamento esclarecido de muitos autores, professores, cientistas políticos e pensadores para constatarmos claramente que Bolsonaro e seu movimento de defesa, o bolsonarismo, sáo de caráter fascista, ou neofascista, ou, no mínimo, um populismo de direita.
    • Filgueiras, Luiz; Druck, Graça (). O Brasil nas trevas (2013-2020): Do golpe neoliberal ao fascismo (în portugheză). Boitempo Editorial. ISBN 978-65-5717-030-4. No caso do Brasil, o "bolsonarismo" é um "movimento neofascista" efetivamente constituído, política e ideologicamente mobilizador, tendo raízes em certos segmentos e fracóes de classe da sociedade brasileira — embora aparente ser inorgánico, em virtude da inexisténcia, ainda, de um Partido político que unifique, organize, discipline e represente os seus vários grupos e tendencias.
    • Arcary, Valerio (). Ninguém disse que seria fácil (în portugheză). Boitempo Editorial. ISBN 978-65-5717-168-4. E o bolsonarismo é uma corriente neofascista.
  9. ↑ Phillips D. 2018. ; Barón 2014. ; Singer et al. 2021. ; Plattner 2021, pp. 66–67.
  10. 1 2 Ribeiro 2020, p. 470. : ""Mito" significa embaralhar infantilmente realidade e imaginação. Estar fora da história mas, ao mesmo tempo, deter poderes para nela intervir. Perder a noção de humanidade ao clamar por um super-homem apto a solucionar tudo aquilo visto como "problema". O mito é um clamor delirante em nome da eliminação do outro e se porventura a tragédia da morte despontar no horizonte da vida e o tempo histórico reclamar seus direitos, a direita sempre poderá encontrar tanto a desculpa de que não imaginava que as coisas aconteceriam de tal forma quanto a de que a esquerda teria feito muito pior. Em síntese, o mito é o álibi impecável do autoritarismo." [""Myth" means childishly mixing reality and imagination. Being outside of history but, at the same time, having the powers to intervene in it. Losing the notion of humanity when calling for a superman capable of solving everything seen as a "problem". The myth is a delusional cry in the name of the elimination of the other and if perhaps the tragedy of death emerges on the horizon of life and historical time reclaims its rights, the right will always be able to find the excuse that it did not imagine that things would happen in such a way as to how the left would have done much worse. In short, the myth is the impeccable alibi of authoritarianism."]
  11. ↑ Bevins, Vincent (). „Trumps of the Tropics: Brazil's Far Right Plots Its Return”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în .
  12. ↑ Phillips, Tom (). „Jair Bolsonaro denies he is a fascist and paints himself as a Brazilian Churchill”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Arhivat din original la . Accesat în .
  13. ↑ Boito 2021, p. 169.
  14. ↑ Galinari, Tiago Nogueira (). „A "Guinada à direita" e a nova política externa brasileira” [The "Shift to the Right" and the New Brazilian Foreign Policy]. Caderno de Geografia (în portugheză). 29 (2): 190–211. doi:10.5752/P.2318-2962.2019v29n2p190-211 Accesibil gratuit (inactiv ). ISSN 2318-2962. Arhivat din original la . Accesat în .
  15. ↑ Adriano de Freixo; Rosana Pinheiro-Machado, ed. (). Brasil em transe : Bolsonarismo, nova direita e desdemocratização [Brazil in a trance: Bolsonarism, the new right, and de-democratization] (în portugheză). Rio de Janeiro: Oficina Raquel. ISBN 978-85-9500-036-0. OCLC 1112610937.
  16. ↑
  17. ↑ Bonin, Robson (). „Ação bolsonarista para interditar o Congresso é ilegal, avalia Alcolumbre | Radar”. Veja (în portugheză). Arhivat din original la . Accesat în .
  18. ↑ Pina, Rute (). „'Bolsonarismo perdeu protagonismo no debate e quer criar tumulto para monopolizar atenções'” ['Bolsonarism has lost prominence in the debate and wants to create turmoil to monopolize attention']. BBC News Brasil (în portugheză). Arhivat din original la . Accesat în .
  19. ↑
  20. ↑ Graieb, Carlos (). „Prepare-se para falar de armas” [Prepare to talk about weapons]. ISTOÉ Independente (în portugheză). Arhivat din original la . Accesat în .
  21. ↑ Gonçalves & Caldeira Neto 2022, From the Bolsonaro government to the attack on the Porta dos Fundos headquarters. ; Bernardino-Costa 2023, p. 99. ; Peci 2021, p. 27.
  22. ↑
  23. ↑ Brancoli 2024, pp. 73–76.
  24. ↑ „Cinco pontos que marcaram os discursos de posse de Bolsonaro” [Five key points that marked Bolsonaro's inauguration speeches]. BBC News Brasil (în portugheză). . Arhivat din original la . Accesat în .
  25. ↑ „Silas Malafaia: "Não sou bolsominion"” [Silas Malafaia: "I am not a Bolsonaro supporter"]. Veja (în portugheză). Arhivat din original la . Accesat în .
  26. ↑ Magenta, Matheus (). „O que é ser bolsonarista?” [What does it mean to be a Bolsonaro supporter?]. BBC News Brasil (în portugheză). Arhivat din original la . Accesat în .
  27. ↑ Brancoli 2024, pp. 42–44. ; Power & Rodrigues-Silveira 2019, pp. 264–265. ; Martins & Pereira 2019, pp. 508, 512.
  28. ↑
  29. ↑ Machado 2020, p. 25. ; Terto Neto 2020, p. 49. ; Buarque de Hollanda et al. 2024, p. 42.
  30. ↑
  31. ↑
  32. ↑ Sá Guimarães et al. 2023, p. 273.
  33. ↑ Brancoli 2024, pp. 70–78.
  34. ↑ Brancoli 2024, pp. 55–59, 70–78.
  35. ↑ Brancoli 2024, pp. 56–58.
  36. ↑ Solano 2021, pp. 271–272.
  37. ↑ Peci 2021, p. 27.
  38. ↑ Solano 2021, pp. 277–278.
  39. ↑ „'Resgatar o orgulho de ser brasileiro': o movimento para ressignificar o verde e amarelo antes da eleição e da Copa”. BBC News Brasil (în portugheză). Accesat în .
  40. ↑ (în pt-BR) A nossa bandeira jamais será vermelha - Festival do Rio. https://www.festivaldorio.com.br/br/edicoes-anteriores/2019/filmes/a-nossa-bandeira-jamais-sera-vermelha.
  41. ↑ Coletta, Afonso Benites, Naiara Galarraga Gortázar, Ricardo Della (). „Bolsonaro: "O Brasil começa a se libertar do socialismo, e do politicamente correto"”. El País Brasil (în portugheză). Accesat în .
  42. ↑ „A obsessão bolsonarista com o 'antro esquerdista' da Fiocruz | Maquiavel”. VEJA (în portugheză). Accesat în .
  43. ↑ „Conheça os três tipos de eleitores de Bolsonaro”. Intercept Brasil (în portugheză). . Accesat în .
  44. ↑ „Bolsonarista propõe PL para criminalizar venda de produtos em alusão ao comunismo”. O Globo (în portugheză). . Accesat în .
  45. ↑

Lucrări citate

[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]