Childebert I

Childebert I
Date personale
Născut	497 d.Hr.[1] Reims, Franța
Decedat	23 decembrie 558 d.Hr. (61 de ani)[1] Paris, Francia[1]
Înmormântat	Catedrala din Saint-Denis
Părinți	Clovis I Clotilda[1]
Frați și surori	Chlodomer[1] Theuderic I[1] Chlothar I[1] Ingomer[*][[Ingomer (494-494)|​]][1] Clotilde[*][[Clotilde (daughter of King Clovis I of the Franks and Queen Clotilde; wife of the Visigothic King Amalaric)|​]][1]
Căsătorit cu	Ultrogothe[*][[Ultrogothe (French consort (510-560 AD))|​]][1]
Copii	Chrodesindis[*][[Chrodesindis (frankish princess)|​]][1] Chrodoberga[*][[Chrodoberga (frankish princess)|​]][1]
Ocupație	monarh
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	rege al francilor (511 d.Hr.–558 d.Hr.)[1] King of Orléans[*][[King of Orléans (Noble title)|​]] (524 d.Hr.–558 d.Hr.) Co-king of Burgundy[*][[Co-king of Burgundy |​]] (534 d.Hr.–558 d.Hr.)
Familie nobiliară	Dinastia Merovingiană
Rege al francilor
Modifică date / text

Childebert I (numele său este alcătuit din elementele francice hild, „bătălie”, și berth, „strălucitor”^[2]; n. 497 d.Hr., Reims, Franța – d. 23 decembrie 558 d.Hr., Paris, Francia) a fost rege al Parisului între 511 și 558 și rege al Orléansului între 524 și 558. A fost al treilea dintre cei patru fii pe care i-a avut Clovis I cu Clotilda.

La moartea tatălui său, în 511, regatul a fost împărțit între cei patru fii ai săi: fiul cel mare, Theuderic I, a primit jumătate, iar cei trei fii ai Clotildei au împărțit între ei jumătatea rămasă. Childebert a devenit rege al Parisului. Regatul său cuprindea cetățile din viitoarea Normandie, precum și Maine și zona Bordeauxului, la sud de Loire.

În 523–524, la îndemnul Clotildei, Childebert și cei doi frați ai săi au pornit într-o expediție împotriva burgunzilor. Theuderic I, care se căsătorise cu fiica lui Sigismund și nu era fiul Clotildei, nu a trebuit să participe^[3.1].

După moartea fratelui său Chlodomer, regele Orléansului, care a murit în bătălia de la Vézeronce, Childebert l-a chemat la Paris pe Chlothar I, regele de la Soissons, căsătorit cu Gondioque, văduva lui Chlodomer, pentru a stabili o înțelegere. Dorind să recupereze teritoriul răposatului lor frate, cei doi au hotărât să-și tundă sau să-și ucidă nepoții. Părul lung, simbol al regalității la franci, creștea la loc, astfel că Thibaut, Gunthar și Clodoald ar fi putut revendica tronul într-o bună zi. Pentru a-și justifica fapta, l-au trimis la Clotilde pe Arcadius de Bourges, nepotul lui Sidonius Apollinaris^[3.2], cu o pereche de foarfeci^[3.2] și o sabie scoasă din teacă. Astfel, regina era întrebată ce trebuiau să facă cu nepoții ei: să-i lase în viață, după ce le tundeau părul, sau să-i înjunghie^[4.1]. Potrivit unui obicei germanic nescris, regina avea autoritate asupra familiei și a urmașilor ei^[3.3]. În tradiția germanică, succesiunea la tron se făcea între frați, de la fratele cel mai mare la cel mai mic, apoi putea reveni unchilor și nepoților^[3.4]. Tunderea băieților putea duce la un război civil; de aceea, Clotilde avea datoria să lase să se aplice această regulă de succesiune^[3.3]. Clotilde a răspuns că prefera să-și vadă nepoții morți decât tunși.

Cei doi unchi îi ucid pe copiii lui Chlodomer: Chlothar îl înjunghie pe Thibald în subsuoară, iar apoi, în timp ce Childebert ezită, îl sugrumă pe Gonthaire. Aveau, respectiv, zece și șapte ani. Cel mai mic, Clodoald, reușește să fugă. Cunoscut mai ales sub numele de sfântul Clodoald, el întemeiază o mănăstire la Nogent-sur-Seine (astăzi Saint-Cloud) și devine primul ei stareț. Preferă să renunțe la păr, simbol al regalității francilor, decât la viață. Theuderic I, la rândul său, pune stăpânire pe o parte din moștenire, alcătuită din Auxerrois, Berry și Sénonais.

În înțelegere cu frații săi, el continuă războiul împotriva noului rege al burgunzilor, Godomar, fratele lui Sigismund, ucis la 1 mai 524, din ordinul lui Chlodomer.

În 531, el a pornit un război de răzbunare împotriva regelui arian al vizigoților, Amalaric^[5], după ce sora sa Clotilda, soția lui Amalaric, i-a trimis o batistă pătată cu sânge, ca să-i dovedească relele tratamente la care era supusă din cauza credinței sale creștine niceene. Atunci, el a pornit spre Spania vizigotă. Regele vizigot a încercat să fugă pe mare, dar, întorcându-se după comorile uitate, a fost prins în capcană și străpuns de o suliță înainte să se poată refugia într-o biserică. Childebert a luat comorile lui Amalaric și a adus-o înapoi pe sora sa, care a murit pe drum. Ea a fost înmormântată alături de Clovis I^[4.2].

În 532, el a asediat și cucerit Autun, iar apoi l-a întemnițat pentru totdeauna pe Godomar al III-lea, care se proclamase succesorul lui Sigismund. A făcut acest lucru cu ajutorul rudei și aliatului său, regele ostrogoților, Theodoric cel Mare. În 534, împreună cu Chlothar I și Theudebert I, fiul lui Theuderic, au încheiat cucerirea întregului regat burgund, asupra căruia au domnit împreună. După moartea lui Theuderic, el a încercat, alături de Chlothar, să-i ia regatul. Însă Theudebert, sprijinit de oamenii săi de încredere, a reușit să-și păstreze regatul și a potolit lăcomia unchilor săi prin donații generoase^[4.3]. Apoi, în iarna anilor 536–537, au preluat — sau, mai exact, au cumpărat — Provența. A izbucnit o ceartă cu Chlothar. Împreună cu Theudebert I, pe care îl înfiase și îl copleșise cu daruri, el a strâns o armată pentru a lupta împotriva lui Chlothar, care s-a refugiat într-o pădure. Clotilda s-a rugat sfântului Martin, iar o furtună s-a dezlănțuit asupra atacatorilor, care au fost nevoiți să renunțe la planul lor^[4.4].

Împreună cu Chlothar, a cucerit Pamplona, apoi a asediat Zaragoza. Asediul s-a încheiat cu un eșec, iar el a fost în cele din urmă nevoit să-l ridice. Totuși, din această expediție a adus înapoi veșmântul liturgic al sfântului Vincențiu. În cinstea acestuia, a poruncit să se construiască o biserică, integrată ulterior în abația Saint-Germain-des-Prés^[4.5].

În 548, împreună cu Chlothar, a înmormântat-o pe mama sa, Clotilda, în încăperea de păstrare a relicvelor din bazilica Sfântul Petru din Paris, pe care aceasta o ridicase în amintirea sfintei Genoveva^[6], alături de tatăl lor, Clovis I^[3.5].

Childebert a murit la 23 decembrie 558, înainte de a împlini 60 de ani. Aceasta era ziua aleasă pentru sfințirea solemnă a bazilicii Sfântul Vincențiu și Sfânta Cruce, numită ulterior Saint-Germain-des-Prés, pe care o întemeiase în 543 pentru a cinsti moaștele sfântului Vincențiu. Ceremonia nu a fost amânată și, într-un fapt fără precedent, a avut loc în același timp cu funeraliile regelui. Episcopul Germain a oficiat la altarul principal, înconjurat de alți șase episcopi, iar trupul neînsuflețit al lui Childebert a fost depus în cripta pregătită pentru el, pe care o alesese chiar el. Murind fără urmași, regatul său i-a revenit lui Chlothar I, care, rămas singurul rege, a reunificat regatul lui Clovis I.

În secolul al XII-lea, mormântul său a fost împodobit cu o statuie funerară în relief, care îl înfățișa ținând într-o mână sceptrul, iar în cealaltă biserica abației pe care o întemeiase.

În 1656, în timpul unor lucrări, mormântul său a fost redescoperit alături de alte morminte merovingiene, pe care muncitorii le deschiseseră deja în 1645. Rămășițele lui Childebert și ale Ultrogothei au fost depuse atunci în sacristie, până la găsirea unui loc de înmormântare mai potrivit.

La 4 octombrie 1656, sculptorul Michel II Bourdin (1609–1678) s-a angajat să realizeze mormântul lui Childebert, conform devizului și desenului care îi fuseseră prezentate. Potrivit desenului original, care poartă semnătura sa și a fost găsit într-un manuscris al Bibliotecii Naționale a Franței, era vorba despre un sarcofag de piatră de liais, în formă de ladă, încrustat cu marmură roșie și neagră. Deasupra a fost așezată statuia funerară din secolul al XII-lea.

Înfășurate separat în pânză de satin alb, trupurile lui Childebert și al Ultrogothei au fost depuse într-un sicriu de plumb împărțit în două compartimente, fiecare având o inscripție gravată pe o placă de cupru.

În timpul Revoluției, cenușa suveranilor a dispărut. Statuia funerară a lui Childebert a fost păstrată la Muzeul Monumentelor Franceze, înainte de a fi amplasată în bazilica Saint-Denis.

Înainte de 541, s-a căsătorit cu Ultrogothe, de origine nobilă sau regală. Au avut două fiice, ale căror nume nu s-au păstrat, dar care sunt numite Chrodoberga și Chrodesindis în documente târzii. Toate trei au fost înmormântate alături de el, în bazilica Saint-Germain-des-Prés din Paris. În 1791 și 1792, în timpul Revoluției, osemintele au fost scoase, însă monumentul și statuia funerară au rămas, fiind salvate prin intervenția lui Alexandre Lenoir, în cadrul eforturilor de protejare a bunurilor naționale.

• Materiale media legate de Childebert I la Wikimedia Commons
• Resurse relevante pentru de arte plastice:
  • „Childebert I” (în engleză). British Museum. Accesat în 27 octombrie 2026. 
• Note în dicționare sau enciclopedii generale:
  • „Childebert I” (în engleză). Encyclopædia Britannica. Accesat în 27 octombrie 2026. 
  • „Childebert I” (în germană). Brockhaus. Accesat în 27 octombrie 2026. 
  • „Childebert I” (în daneză). Den Store Danske Encyklopædi. Accesat în 27 octombrie 2026. 
  • „Childebert I” (în engleză și germană). Deutsche Biographie. Accesat în 27 octombrie 2026. 
  • „Childebert I” (în italiană). Enciclopedia De Agostini. Accesat în 27 octombrie 2026. 
  • „Childebert I” (în catalană). Gran Enciclopèdia Catalana. Accesat în 27 octombrie 2026. 
  • „Childebert I” (în croată). Hrvatska Enciklopedija. Accesat în 27 octombrie 2026. 
  • „Childebert I” (în franceză). Larousse. Accesat în 27 octombrie 2026. 
  • „Childebert I” (în suedeză). Nationalencyklopedin. Accesat în 27 octombrie 2026. 
  • „Childebert I” (în croată). Proleksis enciklopedija. Accesat în 27 octombrie 2026. 
  • „Childebert I” (în norvegiană). Store norske leksikon. Accesat în 27 octombrie 2026. 
  • „Childebert I” (în franceză). Encyclopædia Universalis. Accesat în 27 octombrie 2026. 
• „Rue Childebert (Strada Childebert)” (în franceză). Rues de Lyon. Accesat în 27 octombrie 2026.