Sari la conținut

Grigore Moldovan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Grigore Moldovan
Grigore Moldovan
Date personale
Născut12 martie 1845
Gherla, Imperiul Austriac
Decedat6 august 1930 (85 ani)
Cluj, Regatul României
ÎnmormântatCimitirul Hajongard din Cluj[1][2][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog, folclorist. profesor universitar
Limbi vorbitemaghiară[4]
română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Franz Joseph din Cluj  Modificați la Wikidata

Grigore Moldovan (n. 12 martie 1845, Gherla – d. 6 august 1930, Cluj) a fost un folclorist, traducător, gazetar și profesor universitar român transilvănean, titular al catedrei de limba și literatura română la Universitatea Franz Josef din Cluj, decan al Facultății de Filologie, iar în perioada 1906–1907, rector al universității clujene.

A urmat Liceul Romano-Catolic din Cluj, unde s-a remarcat ca redactor al revistelor școlare „Hajnal" (în maghiară) și „Speranția" (în română). După studii de drept făcute la Universitatea din Cluj, a funcționat ca inspector școlar al comitatului Turda-Arieș între anii 1876–1886. În perioada 1886–1919 a fost profesor de limba și literatura română la Universitatea Francisc Iosif din Cluj, iar în 1892–1893 și 1902–1903 a fost decanul Facultății de Filologie. În anul universitar 1906–1907 a fost rectorul universității.

Din 1889 a lucrat ca raportor pentru secția română a Societății Etnografice a Ungariei.

Mormântul lui Grigore Moldovan, din cimitirul Hajongard din Cluj-Napoca

Este înmormântat la Cluj în Cimitirul Hajongard.

Primele sale scrieri au apărut în revistele „Aurora română", „Familia" și „Umoristul". După unele divergențe de opinie despre relația româno-maghiară, a rupt legăturile sale cu publicațiile românești în 1871. După această dată a publicat numai în periodicele maghiare. Între anii 1891-1898 a scos la Cluj revista „socială-științifică-literară" cu titlul Ungaria, revistă editată în limba română, cu suplimentul intitulat „Román-magyar Szemle" în limba maghiară. Grigore Moldovan a fost redactor și editor al revistei.

Moldovan s-a considerat patriot român, care prin activitatea sa a slujit apropierea dintre români și maghiari și a cunoașterii reciproce. A publicat studii și articole despre personalități ale literaturii române (Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Gheorghe Șincai, Andrei Mureșanu) sau despre dezvoltarea nuvelisticii, a romanului și teatrului românesc. Aceste scrieri publicate în periodicele din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, au fost adunate în două volume publicate sub titlul A románság (Românii) publicate în anii 1895 și 1896. Ca folclorist, Moldovan a elaborat o serie de studii despre diferite aspecte ale folclorului literar românesc. S-a ocupat și de poezia populară română.

Moldovan în uniforma de rector

A publicat un număr însemnat de traduceri din folclorul românesc în două volume. A participat la realizarea monografiei comitatului Alba de Jos, ca autor al volumului consacrat românilor din acest județ. În tinerețe a scris și poezii modeste, mai reușite au fost nuvelele și povestirile sale inspirate din viața satului românesc, dar mai ales piesele de teatru Szép Ilona (1878), A falu ládája (1881) și Flórika szerelme (1901), piese jucate cu succes pe scena teatrelor maghiare ale epocii.

A stârnit controverse datorită biografiei dedicate lui Andrei Șaguna. El îl prezintă pe mitropolit în mod negativ, pentru că nu a sprijinit revoluția maghiară din 1848. A fost, de asemenea, un critic al Partidului Național Român, iar, în privința originii românilor, Moldovan a criticat teoria continuității daco-romane, în favoarea teoriei migraționiste, susținută de mediul academic maghiar.[5]

De asemenea, Grigore Moldovan a susținut, în mod public, ideea de stat național maghiar, ceea ce i-a adus o largă condamnare în rândul presei românești din Ardeal, care îl prezenta deseori sub numele maghiar, Moldován Gergely.[6][7][8][9][10] Aripa intransigentă a mișcării naționale românești l-a marginalizat pe Moldovan din viața culturală românească, catalogându-l drept "maghiaron" sau "renegat".[11] În același timp, Grigore Moldovan s-a bucurat de respectul intelectualității maghiare.

Un moment controversat a fost discursul ținut de Moldovan la alegerea sa ca rector al Universității Regale Maghiare din Cluj, aspru criticat în ziarul Tribuna:[12]

„Ce este idealul maghiar? Libertatea cea mai desăvârșită a pământului maghiar, și ființa maghiară a pământului maghiar. In orice stat național, numai un singur ideal național e îndreptățit: cel care se întemeiază pe trecutul istoric al națiunei, pe instituțiunile naționale, care trăiește și se hrănește din solul patriei. Din acel sol pe care caii în fugă l-au frământat din sânge și oase strămoșești. Orice alt ideal național ce se prezintă în fața acestui ideal național-maghiar pe pământul maghiar, trebuie zdrobit pentru că formarea și adorarea idealelor străine naționale la noi însemnează necredință și revoluție. Necredință și revoltă împotriva adevărului, a trecutului istoric și împotriva instituțiunilor milenare ale țării. Și trebue să uizuim spre idealul național, sfințenia acestuia trebue s-o altoim în fiecare minte, ca fiecare inimă să se contopească în această simțire, pentru că nu-i tocmai adevărată axioma: aceluia este țara, a cui e pământul, ci țara e aceluia, care susține tradițiile legate de solul țării...”
—Discursul lui Grigore Moldovan la alegerea sa ca rector al Universității Maghiare din Cluj[12]

În ciuda loialității sale politice față de statul maghiar, Moldovan nu a evitat să critice aroganța aristocrației maghiare, care, conform lui Moldovan, încă îi trata pe români "ca pe iobagi".[5]

„... noi, românii, nu am fost împiedicați în folosirea limbii noastre nici în clasă, nici pe terenul de joacă, nici afară, în viață. Acasă, în micile noastre așezări răsfirate, vorbeam numai românește. Noi, elevii români, la căldura părinților piariști, am putut să ne slujim chiar și propriile interese etnice [de neam], nu a trebuit să ne luptăm cu înlăturarea piedicilor din calea înclinațiilor noastre atavice, am putut trăi potrivit firii noastre. Mai mulți dintre noi eram membri în Cercul de autoperfecționare al școlii, în Corul bărbătesc, dar cu toate acestea duminicile cântam în corul bisericii românești.”
—Memoriile lui Grigore Moldovan[13]

După Marea Unire, Moldovan a trăit retras la Cluj, neavând activitate publică.[14] La moarta sa din 1930, presa maghiară atât din România, cât și din Ungaria, l-a deplâns ca un susținător al concilierii româno-maghiare și ca un "mare maghiar".[14][15]

Moldovan în ultimii săi ani de viață

Grigore Moldovan și-a publicat lucrările în mare parte în limba maghiară, fiind astfel convins că va populariza cultura românească în rândul maghiarilor și că astfel se ca realiza o conciliere româno-maghiară.[16]

  • Nyílt levelek Urechia A. Lászlóhoz (Scrisori deschise către V.A. Urechia), Cluj, 1894;
  • A románság (Românii), I-II, Nagybecskerek, 1895-1896;
  • Alsófehér vármegye román népe (Poporul român din comitatul Alba de jos) (Nagyenyed, 1899)
  • A magyarországi románok (Românii din Ungaria), Seghedin, 1913;
  • Saguna András (Andrei Șaguna), Budapesta, 1916.
  • Román népdalok és balladák (Cântece populare românești și balade), Cluj, 1872;
  • Román közmondások (Proverbe românești), Cluj, 1882;
  • Koszorú a román népköltészet virágaiból (Cunună din florile folclorului românesc), Cluj, 1884.
  1. ↑ https://hazsongardalapitvany.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=212&bytopo=112. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ↑ https://web.archive.org/web/20260727233152/https://data.hazsongardalapitvany.ro/images/112_moldovan_gergely_sirkove.jpg. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ↑ https://ghostarchive.org/archive/NGkcu. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ↑ Biblioteca Națională a Franței. „Grigore Moldovan” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  5. 1 2 „Site-ul web despre Primul Război Mondial al Institutului de Istorie al Academiei Maghiare de Științe - Personalități românești loiale Austriei, sau mai precis Ungariei, la începutul secolului”, 1914-1918.btk.mta.hu/elemzesek/ausztriahoz-illetve-szukebben-magyarorszaghoz-lojalis-roman-szemelyisegek-a-szazadelon.html, accesat în
  6. ↑ „Răsunetul”, Newspapers.arcanum.com, accesat în
  7. ↑ „Școala Bănățeană, 1929-1930 (Anul 9-11, nr. 1-12)”, Newspapers.arcanum.com, accesat în
  8. ↑ „Curentul, iulie 1930 (Anul 3, nr. 875-905)”, Newspapers.arcanum.com, accesat în
  9. ↑ „Infrățirea, mai-iunie 1924 (nr. 1069-1115)”, Newspapers.arcanum.com, accesat în
  10. ↑ „Universul, iulie 1930 (Anul 48, nr. 148-177)”, Newspapers.arcanum.com, accesat în
  11. ↑ „Patria, octombrie 1930 (Anul 12, nr. 208-233)”, Newspapers.arcanum.com, accesat în
  12. 1 2 „Tribuna, septembrie 1906 (Anul 10, nr. 164-183)”, Newspapers.arcanum.com, accesat în
  13. ↑ Dr. Moldován Gergely: A piaristák melegében. Diákkori emlékeimből. Pásztortűz, 1924. 17. sz., 194–195 o. Online hozzáférés
  14. 1 2 „Dimineața, iulie 1930 (Anul 26, nr. 8448-8479)”, Newspapers.arcanum.com, accesat în
  15. ↑ „Dreptatea, iulie 1930 (Anul 4, nr. 816-841)”, Newspapers.arcanum.com, accesat în
  16. ↑ „Studii și comunicări de etnologie” (PDF), Icsusib.ro, accesat în