Sari la conținut

Ip Man

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ip Man
Ip Man
Date personale
Nume la naștere葉繼問 Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Foshan, China Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani) Modificați la Wikidata
Hong Kongul britanic, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Înmormântat粉嶺[*][[粉嶺 (location in Hong Kong)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer la cap și gât) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCheung Wing Sing[*][[Cheung Wing Sing (Yip Man's wife)|​]] Modificați la Wikidata
Copii葉正[*][[葉正 (Chinese martial artist (1936–2020))|​]]
葉準[*][[葉準 (Wing Chun practitioner)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Hong Kongul britanic Modificați la Wikidata
Ocupațieartist marțial[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitecantoneză Modificați la Wikidata
Activitate
SportWing Chun  Modificați la Wikidata

Ip Man[a] născut Ip Kai-man[b] (n. , Foshan, China – d. , Hong Kongul britanic, Regatul Unit), cunoscut și ca Yip Man,[1] a fost un mare maestru chinez de arte marțiale. La 20 de ani a început să predea Wing Chun. Printre discipolii săi s-au numărat mai mulți practicanți care au devenit ulterior maeștri consacrați, cel mai renumit fiind Bruce Lee.

Născut sub numele Ip Kai-man (葉繼問), Ip Man a fost fiul lui Ip Oi-dor (葉靄多) și al lui Ng Shui (吳瑞) și cel de-al treilea dintre cei patru copii ai părinților săi. A copilărit într-o familie prosperă din Foshan (Fatshan), în provincia Guangdong (Kwangtung), unde a beneficiat de o educație chineză tradițională, împreună cu fratele său mai mare, Ip Kai-gak (葉繼格), sora mai mare Ip Wan-mei (葉允媚) și sora mai mică Ip Wan-hum (葉允堪).[2]

Ip a început studiul stilului Wing Chun sub îndrumarea lui Chan Wah-shun la 9 ani sau, după alte relatări, la 13 ani. Chan avea atunci 57 de ani, iar Ip a fost al șaisprezecelea și ultimul discipol acceptat de acesta.[3] Din pricina vârstei sale, Chan a reușit să-l pregătească doar aproximativ trei ani, după care, în 1909, a suferit un accident vascular cerebral ușor și s-a retras în localitatea natală. Cea mai mare parte a cunoștințelor și tehnicilor sale Ip le-a dobândit ulterior de la Ng Chung-sok (吳仲素), al doilea ca rang între elevii seniori ai lui Chan.[4]

La 16 ani, cu sprijinul rudei sale Leung Fut-ting, Ip s-a stabilit în Hong Kong, unde a studiat la St. Stephen's College, instituție care ajunsese atunci să funcționeze ca școală secundară destinată familiilor bogate și străinilor stabiliți în oraș.[2] După aproximativ șase luni de la sosirea sa în Hong Kong, un coleg al lui Ip, numit Lai, i-a spus că un prieten al tatălui său, cunoscător al tehnicilor de kung fu și găzduit în casa lor, se oferise să poarte cu el o confruntare amicală.[5]

În acel moment, Ip nu cunoscuse încă înfrângerea, așa că a primit provocarea cu entuziasm. Într-o duminică după-amiază, s-a prezentat la locuința lui Lai și, după câteva formule scurte de curtoazie, l-a invitat pe respectivul bărbat la o confruntare. Acela era Leung Bik, care l-a dominat fără dificultate pe Ip Man. Uimit de rapiditatea cu care fusese dejucat, Ip a cerut revanșa, însă a fost învins din nou, la fel de categoric.[5]

Afectat de acea înfrângere, Ip a plecat fără niciun cuvânt și a ajuns apoi atât de descurajat, încât nu mai avea curajul să spună că practica kung fu. După o săptămână, Lai i-a transmis că omul cu care se confruntase întrebase de el. Ip i-a răspuns că se simțea prea stânjenit ca să revină. Atunci, Lai i-a explicat că Leung Bik îi apreciase în mod deosebit tehnicile de kung fu și că era fiul lui Leung Jan, cel care îl pregătise pe Chan Wah-shun, maestrul lui Ip. În urma acestei discuții, Ip a continuat pregătirea sub îndrumarea lui Leung Bik,[5] până la moartea acestuia, survenită în 1911.[6]

În 1916, la vârsta de 24 de ani, Ip s-a reîntors la Foshan, unde a intrat în poliție sub autoritatea guvernului naționalist.[2] În acea perioadă, a predat Wing Chun unor subordonați, prieteni și membri ai familiei, fără să organizeze însă în mod oficial o școală de arte marțiale. Dintre discipolii cunoscuți ai acestei etape se disting Lok Yiu, Chow Kwong-yue (周光裕), Kwok Fu (郭富), Lun Kah (倫佳), Chan Chi-sun (陳志新) și Lui Ying (呂應). Dintre elevii săi din Foshan, Chow Kwong-yue era socotit cel mai înzestrat, dar s-a orientat spre activitatea comercială și a părăsit practica artelor marțiale. În schimb, Kwok Fu și Lun Kah au ajuns să predea și să răspândească Wing Chun în Foshan și în zona Guangdong. Chan Chi-sun și Lui Ying s-au stabilit ulterior la Hong Kong, însă niciunul nu a format la rândul său elevi.

Ip s-a căsătorit cu Cheung Wing-sing. Din această căsătorie au rezultat mai mulți copii: băieții Ip Chun și Ip Ching,[7] precum și fetele Ip Nga-sum (葉雅心) și Ip Nga-wun (葉雅媛).[8]

În cursul celui de-al Doilea Război Chino-Japonez, Ip Man s-a situat de partea Kuomintangului. Ce a făcut exact în anii războiului nu este pe deplin lămurit. Au circulat afirmații potrivit cărora, în 1938, ar fi intrat în Biroul Central de Investigații și Statistică, la academia acestuia din Guizhou, iar ulterior s-ar fi întors la Foshan în calitate de agent de informații sub acoperire. Această relatare a fost însă pusă sub semnul întrebării. Potrivit altor relatări, în timpul războiului Ip ar fi locuit împreună cu Kwok Fu și s-ar fi întors la Foshan doar după încheierea conflictului.

După încheierea războiului, Ip Man a activat câțiva ani în calitate de comandant al patrulelor de poliție din Foshan. În 1949, a reușit să-i dedice o parte din timp pregătirii celui de-al doilea fiu al său, Ip Ching. Spre sfârșitul aceluiași an, după victoria Partidului Comunist Chinez în Războiul Civil Chinez, Ip, ca membru al Kuomintangului, a părăsit Foshanul și s-a refugiat la Hong Kong împreună cu soția sa și cu fiica lor cea mare, Ip Nga-sum.[9]

Viața în Hong Kong

[modificare | modificare sursă]

În 1950, Ip Man s-a mutat la Hong Kong împreună cu soția sa, Cheung, și cu fiica lor. Ulterior, soția și fiica s-au întors la Foshan pentru a-și recupera actele de identitate, însă, după închiderea frontierei dintre China și Hong Kong în 1951, cei doi soți au rămas despărțiți definitiv, Cheung rămânând la Foshan până la moarte.[10]

Asociația originală Ip Man Wing Chun din Hong Kong, în jurul anului 1960

După stabilirea sa la Hong Kong, Ip Man, care avea atunci 56 de ani, a întâmpinat greutăți legate de lipsa unui loc de muncă. Experiența sa profesională se limita la activitatea de polițist desfășurată la Foshan, însă fie nu i-a fost posibil, fie nu a dorit să se alăture forței de poliție din Hong Kong. Cu ajutorul unor prieteni, a reușit să se angajeze la un restaurant, unde a intrat în contact cu noi cunoștințe prin Asociația Lucrătorilor din Restaurante din Hong Kong. În cadrul acestei asociații funcționa și un club al practicanților de arte marțiale, condus de Leung Sheung, însă Ip Man a preferat să nu se știe că avea această pregătire.[11][12]

Este cunoscut faptul că Ip dezvoltase o dependență de opiu, iar după stabilirea la Hong Kong a reușit să-și procure substanța de pe piața neagră. Cum opiul era foarte costisitor în acea perioadă, Ip avea nevoie de un venit stabil atât pentru a-și susține consumul, cât și pentru a-și întreține familia aflată în Foshan.[13][14]

Ip a început să predea Wing Chun în primii ani ai deceniului 1950, ca mijloc de a scăpa de sărăcie și, după unele relatări, de a-și finanța dependența de opiu.[14][15][16][17] Cei dintâi discipoli ai săi proveneau mai ales dintre membrii „săraci și needucați” ai Asociației Lucrătorilor din Restaurante[11], precum și dintre „tineri agitați și furioși”, atrași atât de personalitatea carismatică a lui Ip Man, cât și de posibilitatea de a deveni mai puternici într-un Hong Kong al anilor 1950 considerat periculos.[18][19] La început, activitatea sa didactică a avut puțin succes, deoarece elevii săi rămâneau, de regulă, doar câteva luni. Școala a fost mutată de două ori: mai întâi pe Castle Peak Road, în Sham Shui Po, iar apoi pe Lee Tat Street (利達街), în Yau Ma Tei, unde numai câțiva dintre foștii săi elevi l-au urmat și și-au continuat pregătirea alături de el. Printre elevii de seamă s-a numărat marele maestru Chow Tze Chueng,[20] care a fost profesorul lui Sifu Donald Mak.[21] În acel moment, unii dintre discipolii lui Ip ajunseseră deja la un nivel suficient de ridicat în Wing Chun pentru a-și întemeia propriile școli. Ulterior, aceștia s-au confruntat cu alți practicanți de arte marțiale pentru a-și măsura priceperea, iar succesele lor au contribuit la sporirea renumelui lui Ip. În jurul lui 1955, Ip avea o parteneră din Shanghai, desemnată de elevii săi doar prin numele Shanghai Po (上海婆). Din relația lor extraconjugală s-a născut un fiu, Ip Siu-wah (葉少華). Între timp, la Foshan, soția sa, Cheung, a murit de cancer în 1960. Ip nu a prezentat-o niciodată oficial pe această femeie celorlalți săi fii, care au sosit ulterior la Hong Kong, în 1962, pentru a se reuni cu el.[22]

În anii 1960, Ip Man a început să se bucure de o faimă tot mai mare în comunitatea din Hong Kong. Această notorietate i-a permis să atragă printre discipolii săi persoane mai prospere și mai bine instruite. În 1967, împreună cu câțiva dintre elevii săi, a fondat Ving Tsun Athletic Association (詠春體育會), numită și „Wing Chun” Athletic Association.[23] Asociația a fost creată în principal pentru a-l ajuta să-și gestioneze problemele financiare din Hong Kong,[24] probleme puse în legătură cu folosirea constantă a opiului. Duncan Leung, unul dintre foștii săi elevi, a afirmat că Ip își folosea veniturile din taxe de instruire pentru a-și susține dependența de opiu.[25] Amanta lui Ip a murit de cancer în 1968, iar fiul lor a devenit mai târziu practicant de Wing Chun, la fel ca frații săi vitregi.

Moartea și moștenirea

[modificare | modificare sursă]
Piatra funerară a lui Ip Man de pe Wu Tip Shan, Fanling, Hong Kong

Ip s-a stins din viață la 2 decembrie 1972, în apartamentul său de pe Tung Choi Street nr. 149, în Hong Kong,[26] în urma unui cancer de laringe, cu doar șapte luni înainte de moartea celui mai renumit discipol al său, Bruce Lee.[27] A fost înmormântat la Wo Hop Shek, în Hong Kong.

Printre discipolii remarcabili ai lui Ip s-au aflat Bruce Lee, Leung Sheung (梁相), Moy Yat, Chu Shong-tin, Lok Yiu (駱耀), Wong Shun-leung, Jiu Wan (招允), Ho Kam-ming, Victor Kan, Lo Man-kam, William Cheung, Ip Ching, Ip Chun și Leung Ting.[5] El a redactat și o lucrare despre istoria Wing Chun. [28] Numeroase obiecte și materiale legate de existența sa sunt prezentate în Muzeul Ip Man, situat pe terenul Templului Strămoșesc din Foshan. Viața lui Ip Man a fost evocată în numeroase filme biografice sau inspirate din biografia sa.[29]

În 2000, Ip a fost primit în Hall of Fame al Martial Arts History Museum.[30]

Arte marțiale

[modificare | modificare sursă]

Tabelul prezintă genealogia tradițională a Wing Chunului atribuită ramurii lui Ip Man. Primele etape sunt descrise de surse drept legendare.[31]

Nume Explicații Surse
Ng Mui Călugăriță legendară asociată cu Mănăstirea Shaolin. Ar fi creat și transmis sistemul lui Yim Wing-chun. [32][31]
Yim Wing-chun Discipola lui Ng Mui. A învățat sistemul pentru a se apăra și i l-a transmis soțului ei, Leung Bok-chau. [33]
Leung Bok-chau Soțul lui Yim Wing-chun; ar fi transmis sistemul lui Leung Lan-kwai. [33][31]
Leung Lan-kwai Ar fi transmis sistemul lui Wong Wah-bo. [31]
Wong Wah-bo Artist al „joncilor roșii”; a făcut schimb de tehnici cu Leung Yee-tai și l-ar fi instruit pe Leung Jan. [31]
Leung Yee-tai I-a transmis lui Wong tehnica prăjinii și l-ar fi instruit pe Leung Jan. [31]
Leung Jan Medic și practicant din Foshan; profesorul lui Chan Wah-shun. [31]
Chan Wah-shun Discipol al lui Leung Jan și primul profesor al lui Ip Man. [31]
Ip Man A studiat cu Chan Wah-shun, Ng Chung-sok și Leung Bik și a răspândit Wing Chunul la Hong Kong. [31][34]

Originile timpurii ale Wing Chunului sunt incerte, deoarece sistemul a fost transmis multă vreme pe cale orală. Ng Mui, Yim Wing-chun și primii lor succesori aparțin în principal genealogiei tradiționale atribuite lui Ip Man, nu unei succesiuni confirmate integral prin documente istorice.[35]

Portretizări în mass-media

[modificare | modificare sursă]

În pelicula Bruce Lee: The Man, The Myth, lansată în 1976, Ip Chun, fiul cel mare al lui Ip Man, l-a interpretat pe tatăl său într-un rol minor, acela al maestrului de Wing Chun al lui Bruce Lee .

În filmul biografic dramatic american Dragon: The Bruce Lee Story din 1993, Ip Man a fost interpretat de Wang Luoyong.[36] Pelicula este inspirată din viața lui Bruce Lee, unul dintre discipolii lui Ip.

În pelicula What You Gonna Do, Sai Fung?, lansată în 1999 și cunoscută și sub denumirea 1959 某日某, Ip Man a fost interpretat de fiul său, Ip Chun, într-un rol de apariție specială.

În serialul chinez de televiziune The Legend of Bruce Lee, lansat în 2008 și inspirat tot din viața lui Bruce Lee, rolul lui Ip Man a fost interpretat de Yu Chenghui.

Ip Man, un film din Hong Kong lansat în 2008, îl are în rolul principal pe Donnie Yen, în rolul artistului marțial. Pelicula se abate în mai multe privințe de la biografia reală a lui Ip, de multe ori pentru a accentua efectul dramatic. În distribuție apare și fiul său cel mare, Ip Chun, care a avut și rol de consultant pentru producție. Filmul urmărește perioada vieții lui Ip cuprinsă între anii 1930 și 1940, pe fundalul celui de-al Doilea Război Chino-Japonez.

Filmul Ip Man 2 urmărea începuturile lui Ip în Hong Kong și relațiile sale cu elevii, printre care și Bruce Lee. Totuși, Ip Man a pregătit și numeroși alți discipoli. În contextul înmulțirii proiectelor cinematografice dedicate lui Ip Man, aflate atunci în lucru, Donnie Yen a declarat în martie 2010, pentru presa chineză, că după Ip Man 2 nu îl va mai interpreta pe maestrul Wing Chun. El a spus: „Nu mă voi mai implica niciodată în filme despre Ip Man. Acesta va fi ultimul meu film pe tema aceasta. Când ceva are succes, toată lumea se grăbește să profite, iar acest lucru este foarte îngrijorător. Știți câte filme despre Ip Man se produc? În asemenea condiții, nu am avansa, ci s-ar ajunge doar la suprasaturarea subiectului.”[37]

În iunie 2010 a fost lansat The Legend Is Born – Ip Man, un alt film hongkonghez inspirat din viața lui Ip Man. Regia i-a aparținut lui Herman Yau, iar rolul principal a fost interpretat de Dennis To; versiunea tânără a personajului a fost jucată de Wen Junhui, membru al formației Seventeen. În film apare și Ip Chun, într-un rol special, interpretându-l pe Leung Bik.

În filmul din 2010, Bruce Lee, Fratele meu, Ip Man a fost interpretat de Wong Chi-wai.

În The Grandmaster, film semnat de Wong Kar-wai, rolul lui Ip Man este interpretat de Tony Leung. Pelicula pune accent mai ales pe încheierea unei epoci din istoria artelor marțiale chineze, în contextul izbucnirii celui de-al Doilea Război Chino-Japonez. Construit într-o manieră aproape biografică, filmul scoate în evidență anumite secvențe istorice. În contrast cu alte producții dedicate lui Ip Man, The Grandmaster are un ton mai contemplativ, insistând asupra reflecțiilor și ideilor filosofice despre legătura dintre artele marțiale și viață, precum și asupra traseului lui Ip Man din prima parte a anilor 1930 până la începutul anilor 1950.

Serialul de televiziune chinezesc Ip Man, inspirat din viața lui Ip Man, a fost transmis pentru prima oară pe postul Shandong TV între sfârșitul lui februarie și jumătatea lui martie 2013. Regia i-a aparținut lui Fan Xiaotian, iar distribuția principală i-a inclus pe Kevin Cheng în rolul principal și pe Zhou Jianan în rolul personajului la vârstă mai tânără.

Ip Man: The Final Fight, producție hongkongheză lansată în 2013, a fost regizată de Herman Yau și îl are pe Anthony Wong în rolul lui Ip Man. Filmul urmărește mai ales perioada târzie a vieții lui Ip în Hong Kong. Kevin Cheng, cunoscut din serialul Ip Man din același an, apare în film ca tânărul Ip Man, iar Ip Chun are și el un cameo. Totodată, producția insistă asupra fidelității discipolilor lui Ip Man față de maestrul lor.

Deși Yen afirmase în martie 2010 că nu mai voia să participe la alte filme despre Ip Man, un nou titlu din aceeași serie, Ip Man 3⁠(d), a apărut la 24 decembrie 2015, actorul reluând totuși rolul lui Ip Man.[38]

În comedia de acțiune Kung Fu League, lansată în 2018, Dennis To a interpretat din nou rolul lui Ip Man. Personajul apare împreună cu alți trei luptători celebri, Wong Fei-hung, Huo Yuanjia și Chen Zhen, toți transportați în timp pentru a-i preda arte marțiale unui desenator contemporan de benzi desenate implicat într-un triunghi amoros. Ulterior, filmul dezvăluie că el nu este adevăratul Ip Man, ci un impostor numit Ip Bit Man.

În pelicula Ip Man and Four Kings, lansată în 2019, rolul lui Ip Man a fost interpretat de Michael Tong. În cadrul acțiunii, personajul trebuie mai întâi să-i înfrunte pe Cei Patru Regi, înainte de a se confrunta cu o rețea de trafic de persoane și de a răzbuna moartea unuia dintre discipolii săi.

În pelicula Ip Man: Kung Fu Master, lansată în 2019, Dennis To l-a interpretat din nou pe Ip Man. Filmul este plasat în perioada în care personajul activa ca ofițer de poliție în Guangzhou, înainte de declanșarea Revoluției Comuniste Chineze din 1949.

Donnie Yen a revenit pentru ultima oară în rolul lui Ip Man în Ip Man 4, producție axată pe călătoria lui Ip Man la San Francisco, unde încearcă să găsească o școală pentru fiul său, în vreme ce se lupta el însuși cu boala.[39][40] Pelicula a avut premiera la 20 decembrie 2019.

În pelicula Ip Man: The Awakening, lansată în 2022, un Ip Man tânăr, interpretat de Miu Tse, ajunge la Hong Kong și se vede implicat în destructurarea unei rețele de trafic de persoane.

Yip Man Legacy, un documentar de lung metraj aflat în curs de realizare, reconstituie momente din viața marelui maestru Yip Man, cunoscut și sub numele de Ip Man, precum și din parcursul discipolilor săi Wong Shun Leung și Bruce Lee.

Note explicative

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ chineză: 葉問; cantoneză Yale: Yihp Mahn
  2. ↑ chineză: 葉繼問; cantoneză Yale: Yihp Gai Mahn
  1. ↑ Knight, Dan (). „Ip Man or Yip Man”. kwokwingchun.com.
  2. 1 2 3 Title: Yip Man – Portrait of a Kung Fu Master, Page:3, Author(s): Ip Ching and Ron Heimberger, Paperback: 116 pages, Publisher: Cedar Fort (23 January 2001), ISBN: 978-1-55517-516-0
  3. ↑ Knight, Dan (). „Sam kwok Wing Chun – Yip Man Family Tree”. Kwokwingchun.com. Arhivat din original la . Accesat în .
  4. ↑ „Lives of Chinese Martial Artists (6): Ng Chung So”. Kung Fu Tea. . Accesat în .
  5. 1 2 3 4 „An Interview with Grandmaster Yip Man”. www.kwokwingchun.com (în engleză). . Accesat în .
  6. ↑ Ron Heimberger, Ip Ching (). Ip Man: Portrait of a Kung Fu Master. Cedar Fort. pp. 15. ISBN 9781555175160.
  7. ↑ „Yip Man - Movies, Bruce Lee & Wife” (în engleză). Biography. . Accesat în .
  8. ↑ „Wing Chun Kuen”. www.wingchun.si. Arhivat din original la . Accesat în .
  9. ↑ Knight, Dan (). „Ip Man's Biography”. Kwokwingchun.com. Accesat în .
  10. ↑ Ward, Sifu Colin (). „Happy Birthday Ip Man” (în engleză). Wingchun Online. Accesat în .
  11. 1 2 John Little, Danny Xuan (). The Tao of Wing Chun: The History and Principles of China's Most Explosive Martial Art. Simon and Schuster. ISBN 9781632209955.
  12. ↑ Benjamin N. Judkins, Jon Nielson (). The Creation of Wing Chun: A Social History of the Southern Chinese Martial Arts. State University of New York Press Press. p. 227. ISBN 9781438456959. .
  13. ↑ Ken Ing: Wing Chun Warrior, p. 109-110. Blacksmith Books, 2010. ISBN: 9789881774224
  14. 1 2 Matthew Polly (). Bruce Lee: A Life. Simon and Schuster. pp. 52–53. ISBN 9781501187636. Destitute and rumoured to have an opium habit, Ip Man began teaching Wing Chun as a way out of poverty.
  15. ↑ Rawcliffe, Shaun (). Wing Chun Kung Fu: The Wooden Dummy. Crowood. ISBN 9781847975072. Wing Chun Kung Fu has a long history but it has only been taught openly since the 1950s when Grandmaster Yip Man revealed the secrets of the art and began to teach large numbers of students in Hong Kong.
  16. ↑ „Ip Man Tong virtual tour”, foshanmuseum.com, noiembrie 2011, arhivat din original la
  17. ↑ „An Interview with Grandmaster Yip Man”. www.kwokwingchun.com. . Arhivat din original la . Accesat în .
  18. ↑ Matthew Polly (). Bruce Lee: A Life. Simon and Schuster. p. 53. ISBN 9781501187636. [Ip Man] quickly acquired a coterie of angry young men, who were attracted by his talent, even temper, and quick wit.
  19. ↑ Benjamin N. Judkins, Jon Nielson (). The Creation of Wing Chun: A Social History of the Southern Chinese Martial Arts. State University of New York Press Press. p. 241. ISBN 9781438456959. The art, at is heart, revolved around the very real specter of violence. Kowloon in the mid-1950s was a violent place and young martial arts students of the period insisted on making it even more so through their challenge fights and petty gang rivalries. It was the promise of becoming stronger and more formidable that attracted many new pupils in this period. [...] Wong Shun Leung, William Cheung, Duncan Leung, Hawkins Cheung and Bruce Lee were all restless young men who sought to perfect the art of Wing Chun to become tougher and more respected.
  20. ↑ „Great Grand Master Chow Tze Chuen – International Wing Chun Organization HQs” (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  21. ↑ „Grand Master Donald Mak – International Wing Chun Organization HQs” (în engleză). Accesat în .
  22. ↑ The Creation of Wing Chun. United States: SUNY Press. . p. 247. ISBN 9781438456959.
  23. ↑ John Little, Danny Xuan (). The Tao of Wing Chun: The History and Principles of China's Most Explosive Martial Art. Simon and Schuster. ISBN 9781632209955. ... by the 1960s, [Ip Man] was becoming known outside the [Hong Kong Restaurant Workers' Association] community, and was attracting wealthier and better-educated students to his classes who could better comprehend the deeper underpinnings of his art. With their support, he established the Ving Tsun Athletic Association.
  24. ↑ „Origin of Ving Tsun”. www.vingtsun.org.hk. Accesat în .
  25. ↑ Ing, Ken (). „Asia Times Online :: China News, China Business News, Taiwan”. Arhivat din original la .
  26. ↑ Och, Sifu Justin (). „The History of Ip Man Wing Chun Kung Fu” (în engleză). Sifu Och Wing Chun. Accesat în .
  27. ↑ Complete Wing Chun: The Definitive Guide to Wing Chun's History and Traditions, Robert Chu, Rene Ritchie, Y. Wu, page 9, Tuttle Publishing; 1st edition (20 June 1998). ISBN: 0-8048-3141-6, ISBN: 978-0-8048-3141-3.
  28. ↑ Yip Man. „external copy of the History of Wing Chun Written by Yip Man”. Vingtsun.com.hk.
  29. ↑ „Ip Man tong virtual tour”. Foshanmuseum.com. Arhivat din original la . Accesat în .
  30. ↑ „Hall Of Fame”. Martial Arts History Museum (în engleză). Accesat în .
  31. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 „History” (în engleză). Ving Tsun Kong C. K. Martial Arts Institute. Accesat în .
  32. ↑ „Ng Mui” (în engleză). International Wing Chun Academy. Arhivat din original la . Accesat în .
  33. 1 2 „Yim Wing Chun” (în engleză). International Wing Chun Academy. Accesat în .
  34. ↑ „Yip Man (Ip Man)” (în engleză). International Wing Chun Academy. Accesat în .
  35. ↑ Judkins, Benjamin N.; Nielson, Jon (). The Creation of Wing Chun: A Social History of the Southern Chinese Martial Arts (în engleză). State University of New York Press. ISBN 978-1-4384-5695-9.
  36. ↑ „Ip Man (Character)”. IMDb. Arhivat din original la . Accesat în . TV episode, Played by Cheng-Hui Yu (as Ye Wen)
  37. ↑ „Donnie Yen Has Had Enough of Ip Man - Wu-Jing.org”. Guangzhou Daily⁠(d). . Arhivat din original la . Accesat în .
  38. ↑ „Ip Man 3 (Hong Kong, 2015)”. VCinema. . Accesat în .
  39. ↑ Raymond, Nicholas (). „Ip Man 4 Casts Scott Adkins”. ScreenRant (în engleză). Accesat în .
  40. ↑ „IP Man 4 Teaser Trailer Pits Donnie Yen Against Scott Adkins”. Movies (în engleză). Accesat în .



Legături externe

[modificare | modificare sursă]