Morges

Orașul Morges și întregul arc lemanic se află într-o regiune cu climă temperată semi-continentală. Temperaturile oscilează între 15 °C și 35 °C în plină vară, și între −5 °C și 5 °C în timpul iernii. Lacul Geneva răcorește clima în timpul verii și o îndulcește iarna^[5]. În sezonul rece, un grad ridicat de umiditate a aerului, generat de proximitatea lacului și uneori de nebulozitatea de tip stratus, accentuează senzația de frig resimțită. Temperatura anuală medie este de 10,5 °C, cea mai rece lună este ianuarie, cu o temperatură medie de 2 °C, în timp ce cea mai caldă este iulie, cu o medie de 20 °C. Temperatura maximă absolută a fost de 35 °C, în iulie și august, iar temperatura minimă absolută a fost de −19 °C, în ianuarie. Precipitațiile sunt regulate, cu o medie de 7 până la 11 zile de ploaie pe lună, adică aproape 110 zile pe an^[6].

Solurile comunei sunt alcătuite în principal din roci moi cuaternare cu o grosime mai mică de 20 de metri și formate sub formă de terasă lacustră^[7][8][9]. De altfel, sub oraș și extinzându-se spre nord-estul acestuia se află un acvifer în rocă moartă. Din cauza amplasării sale, acest rezervor acvifer este considerat vulnerabil de către Oficiul Federal de Topografie^[10]. Valea împădurită a râului Morges, situată în nord, în pădurea Marcelin, este alcătuită din roci sedimentare clastice (în principal marnă, uneori gresie). Această vale se varsă în conul de dejecție al râului Morges în dreptul patinoarului, con care cuprinde cea mai mare parte a centrului orașului, la est, și Parcul Sportiv, la vest.

Morges este situată într-o zonă cu risc seismic I, adică în categoria regiunilor cel mai puțin expuse, conform sistemului elvețian de măsurare^[11].

Orașul Morges are două gări pe linia Lausanne – Geneva: gara Morges și gara Morges-St-Jean. Pe aici trec în special trenuri pendulare InterCity, InterRegio, RegioExpress și S-Bahn ale companiei CFF^[12][13], precum și trenuri Regio ale BAM, linia regională Bière – Apples – Morges, care pleacă, de asemenea, din această gară. Împreună cu TPM, BAM face parte din compania de transport public MBC (Morges - Bière - Cossonay)^[14].

Pe malul Lacului Geneva, navele companiei CGN (Compagnie Générale de Navigation) pot acosta la debarcaderul situat de-a lungul cheiurilor. Este vorba în special despre vase de croazieră turistică care deservesc acest debarcader, dar și despre ambarcațiuni de transport public care leagă Morges de Lausanne, Geneva, Nyon, Vevey și de mai multe porturi franceze, precum Évian-les-Bains, Thonon-les-Bains sau Yvoire^[15].

Morges este conectată la rețeaua de autostrăzi a Elveției prin autostrada A1 și două ieșiri care deservesc orașul: ieșirea 15 (Morges-vest) și ieșirea 16 (Morges-est). Orașul este deservit și de drumul principal 1, numit Route du Lac.

Localizarea zonei înscrise în patrimoniul UNESCO (în roșu)^[19]. Zona tampon este marcată cu violet.

Locuințe lacustre în largul orașului Morges (epoca bronzului).

În anul 4000 î.Hr., nivelul apei Lacului Geneva scade brusc, lăsând să emargă noi terenuri pe malul apei, unde o societate lacustră care practica agricultura, pescuitul și creșterea animalelor se instalează în sate pe piloni de lemn. La Morges s-au găsit urme de civilizații datând din epoca bronzului (adică în jur de 3000 î.Hr.). Patru sate s-au succedat în timp în acest loc. Mai întâi stațiunile din Morges, adică La Poudrière și L'Église, ambele situri datând din epoca the a pietrei șlefuite. Apoi urmează siturile Les Roseaux și La Grande Cité, din timpul epocii bronzului^[20][21]. De altfel, în 1854 va avea loc prima explorare arheologică subacvatică din istorie, având ca scop studierea așezărilor protoistorice din regiune^[22].

Se estimează că așezarea La Grande Cité a numărat până la 2 000 de locuitori în perioada sa de apogeu. Majoritatea stâlpilor din lemn care susțineau locuințele au fost conservați. În timpul epocii bronzului, transportul pe lac și comerțul s-au intensificat. În 1877, pe situl Les Roseaux a fost descoperită cea mai veche ambarcațiune de pe lac: o luntre monoxilă din stejar, datată din 1106 î.Hr.^[23]. O altă evoluție majoră a acestei perioade vizează riturile funerare; începând din mileniul al II-lea î.Hr., incinerația a devenit o practică frecventă în Europa, fapt ce explică prezența unui cimitir pe malul lacului, în aval de Boiron^[23]. Grație datării dendrocronologice, știm că La Grande Cité a fost construită în jurul anului 1030 î.Hr. Situl a fost de o asemenea importanță pentru acea epocă, încât istoricul francez Gabriel de Mortillet^⁠(d) a decis să denumească ultima perioadă a epocii bronzului final „epoca morgiană”^[24]. Aceste vestigii arheologice sunt protejate și înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO^[25]. Așezarea a fost, probabil, abandonată de locuitori în momentul creșterii nivelului lacului, în jurul anului 850 î.Hr^[21].

Fondarea orașului Morges se înscrie în contextul rivalității dintre cei doi frați, Amédée și Ludovic de Savoia, ambii râvnind la succesiunea unchiului lor, bătrânul conte Filip de Savoia. Dacă în 1285 coroana comtală a revenit fratelui mai mare, care a luat numele de Amédée al V-lea, mezinul, Ludovic, a primit titlul de senior de Vaud, domnind peste o stăpânire importantă cuprinsă între râurile Aubonne și Veveyse, pe care istoricii moderni au numit-o baronia de Vaud. Ludovic de Savoia a întemeiat castelul și orașul Morges în jurul anului 1286, pe un loc unde anterior se înălța o spânzurătoare^[26][27]. Cetatea s-a extins în detrimentul senioriei de Vufflens, al episcopului de Lausanne și al prioratului de Romainmôtier^[28], toți trei pierzându-și drepturile asupra teritoriului pe care se înălța orașul în curs de formare. Acesta s-a dezvoltat rapid și a devenit un centru administrativ și comercial, precum și un punct de tranzit important pentru transportul terestru, dar și lacustru, datorită poziției sale centrale și a portului protejat^[29]. Ludovic de Savoia construise un castel fortificat pentru a proteja orașul, pe care l-a înconjurat, de asemenea, cu un zid de mai mulți metri înălțime. Chiar și astăzi se mai pot observa vestigii ale acestui zid în cele mai vechi case ale orașului, precum casa Blanchenay.

În timpul Evului Mediu, Morges a devenit o reședință sezonieră a curții de Savoia și sediul unei moșii. Orașul constituia un fief unic, iar locuitorii săi erau taxați „la toise” (impozit pe fațadă), în funcție de lungimea fațadei lor la stradă. Asemenea marilor modele reprezentate de orașele Berna, Fribourg sau Morat, planul urbanistic este inspirat din tipul „zaehringian sudic”, cu cele două străzi lungi și paralele — dintre care cea principală, foarte lată (13–18 m), poate găzdui marile târguri —, cu intersecția sa unde se află piața, cu „ulicioarele insalubre” care serveau inițial drept canalizare și cu arterele transversale de comunicare. O a treia stradă paralelă, numită de Couvaloup, care se întinde doar pe jumătatea de nord a orașului, atestă o etapă de extindere timpurie (începând de la sfârșitul secolului al XIII-lea), extindere necesitată de succesul colonizării^[31]. Din cauza dispunerii urbane și a taxei pe fațade, majoritatea parcelelor erau lungi și foarte înguste. Cele mai multe case posedau o curte interioară, pentru iluminarea și ventilarea corespunzătoare a încăperilor. Acestea erau adesea mărginite de scări în spirală sau de galerii din lemn^[32]. Instituțiile religioase și educative, precum și spitalul, se aflau în partea de nord a cetății, lângă biserică. În sud, în apropierea portului și a pieței, s-au dezvoltat activitățile comerciale, cu o hală de piață, un grânar, măcelăria și mai multe clădiri publice. Cel mai important dintre acestea era hanul Croix Blanche (strada principală 70-72), care a fost împodobit cu o fațadă gotică în jurul anului 1550^[29].

Până în secolul al XIX-lea, orașul a numărat doar trei străzi principale: Grand-Rue, rue Louis-de-Savoie (numită în vechime rue du Lac) și rue Couvaloup, care se prelungește astăzi prin rue des Fossés. Cartierul mărginaș de pe rue de Lausanne și de pe place Dufour s-au dezvoltat abia în secolul al XIX-lea, iar cheiurile în jurul anului 1890^[31]. Această configurație este vizibilă în special pe hărțile vechi Dufour^[33]. Castelul din Morges, situat în sudul orașului, a fost construit pe un plan pătrat, cu patru turnuri rotunde la colțuri. În multe privințe, el este asemănător cu cel din Yverdon-les-Bains, care s-ar putea să îi fi servit drept model^[31][34][35]. Turnul de nord este cel mai important. Este mai înalt decât celelalte trei și, din 1845, are un ceas^[31][29][36].

În timp ce primăria a fost construită în jurului anului 1515^[31], primii primari din Morges au apărut în jurul anului 1375. Această primărie este cea mai veche clădire administrativă comunală din cantonul Vaud. Turnul principal și porticul de intrare au fost construite în 1682. Înainte de construcția sa, autoritățile se reuneau în vechea biserică Notre-Dame, menționată din 1306 și demolată în 1770, odată cu poarta de nord, pentru a lăsa loc templului actual^[31][37]. În 1537, odată cu Reforma, parohia Morges și Tolochenaz a devenit reformată, iar biserica, până atunci catolică, a fost transformată. În 1769 s-a luat decizia de a distruge biserica gotică, aflată într-o avansată stare de degradare, pentru a construi actualul templu în stil baroc^[31][29].

Până în secolul al XVI-lea, comuna era condusă de două adunări: Micul Consiliu, compus din șase-șapte bărbați, și Consiliul General. În 1514, au fost instituite două camere, și anume un consiliu de doisprezece membri și un altul de douăzeci și patru, care au supraviețuit ambele până la căderea Vechiului Regim și la instaurarea Republicii Helvetice în 1798^[29].

Comuna deținea propriile sale infrastructuri. Un ospiciu medieval este atestat din anul 1328, însă locația acestuia este necunoscută; a fost mutat în 1643 în apropierea bisericii. În afara orașului, un spital „Sur la Chaux”, dedicat Sfântului Rochus și atestat în 1518, era destinat celor afectați de ciumă^[31]. Stâlpul infamiei se afla în piață, închisoarea în castel, în timp ce spânzurătoarea se înălța la Tolochenaz. În afara zidurilor cetății, la sud de oraș, se înălța mănăstirea franciscană a Fraților Minori ai Observanței, construită începând cu anul 1500 și condusă de Annable d'Antioche, primul superior al acestui nou convent. Aceasta a fost devastată în 1530 de trupele berneze, apoi încă o dată în 1536, înainte de a fi demolată în anii 1540 și înlocuită cu un cimitir^[31][29].

Orașul și castelul său au fost jefuite de două ori, în 1475 și în 1530. După cucerirea Vaud de către Berna în 1536, Morges a devenit sediul unei district administrativ^[31][35]. Castelul se afla atunci într-o stare deplorabilă, iar autoritățile berneze, în calitate de noii proprietari, au demarat lucrări de o importanță deosebită. În 1536, pentru a fi pedepsită din cauza lipsei de promptitudine în a se ralia cauzei berneze, orașul a fost obligat să își demoleze cele două porți, însă le-a reconstruit imediat^[31]. În epoca modernă, Morges a cunoscut o mare prosperitate. Un număr mare de clădiri private și civile au fost construite, în special grânarul bernez, în 1692. Orașul a dispus de o școală latină încă din a doua jumătate a secolului al XV-lea. În 1574, colegiul din Couvaloup, inspirat de academiile din Geneva, Lausanne și Berna, a fost înființat după planurile unui arhitect genevez^[31]. Noul templu, ridicat între 1769 și 1776 în stil baroc, rămâne și astăzi una dintre piesele de rezistență ale arhitecturii protestante din Elveția. Încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a început construirea unui anumit număr de reședințe suburbane în afara zidurilor orașului, iar noi cartiere au văzut lumina zilei, în principal de-a lungul drumurilor care duceau spre Geneva și Lausanne^[31][38].

Încă din 1536 este menționată prezența unui port la Morges, care asigura legături regulate cu orașul Geneva. Întrucât acesta se dovedea a fi prea mic pentru a garanta protecția galerelor sale și a celor aparținând ducelui de Savoia — aflate în grija arhitectului naval Laurent Dantal, creatorul ambarcațiunilor tradiționale de pe Léman —, Berna a decis să construiască un port militar și comercial de anvergură, care să îi adăpostească flota de război. Construcția acestuia și a celor două mari diguri din piatră care îl protejau s-a încheiat în 1696, după cinci ani de lucrări. Cele două gherete au fost adăugate în 1702^[31]. Datorită portului său, Morges urma să devină punctul terminus al canalului Entreroches. Chiar dacă acesta din urmă nu a fost finalizat, orașul de pe malul lacului a devenit un important punct de tranzit pentru cantități mari de mărfuri, precum lemn, piatră, sare, vin, brânzeturi și cereale, fapt care a reorientat economia locală. Breasla cizmarilor a deținut un rol foarte important pe parcursul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Aceștia au fost înlocuiți apoi de tăbăcari, începând cu secolul al XVIII-lea. În 1798, la căderea Vechiului Regim, principala categorie socială din Morges era reprezentată de rentieri, urmați de negustori, viticultori, fermieri, cizmari, croitori și tâmplari^[31][38].

Sub Vechiul Regim, autoritățile orașului și principalii funcționari erau aleși printr-o tragere la sorți numită ballotte, care utiliza bile mici albe sau negre, argintii sau aurii, pe care alegătorii le introduceau într-o urnă special construită în acest scop. Rare mărturii ale acestei practici s-au păstrat în câteva arhive comunale, printre care cele din Morges (bilele)^[31] și Vevey (dispozitivul de distribuire a bilelor); Yverdon-les-Bains deține unul dintre cele mai remarcabile exemple în acest sens^[39].

Morges, în 1845, pe prima hartă Dufour.

Un tren vechi al liniei Bière-Apples-Morges.

Cazinoul din Morges din 1900, starea din 2011.

Arsenalul din Morges, în 1930.

La mijlocul secolului al XIX-lea, Morges începe cu adevărat să se extindă, în special odată cu construirea gării, ca urmare a punerii în funcțiune, în 1855, a primei linii feroviare din canton care lega Morges de Yverdon, iar trei ani mai târziu, odată cu inaugurarea tronsonului Lausanne-Geneva. Încă din acel moment, orașul s-a dezvoltat mai întâi la sud, apoi la nord de gară, luând locul viilor care ocupau înainte această zonă. În 1895, linia Bière-Apples-Morges a fost finalizată. De o importanță modestă, aceasta din urmă a permis zonei de influență a orașului Morges să se extindă spre nord^[40].

Morges a devenit atunci un centru economic, politic și cultural. În timpul revoluției vaudoise, orașul a dobândit o importanță deosebită prin patrioții săi sau „Părinții Patriei”, Jean-Jacques Cart, Henri Monod și Jules Muret. Orașul se mândrește, de asemenea, cu faptul că a găzduit mai multe personalități de prim-plan, cum ar fi doctorul Alexandre Yersin^⁠(d) (1863-1943), care a descoperit bacilul ciumei și a pus la punct vaccinul împotriva acestei boli, familia Forel (oameni de știință și artiști), sau pianistul și refugiatul politic polonez Ignacy Paderewski^[40].

Acesta din urmă a fondat în 1936, împreună cu generalul Władysław Sikorski, Frontul de la Morges, o alianță politică a partidelor centriste din Polonia interbelică. Aceștia se opuneau regimului de sanare din Polonia și cereau democratizarea țării, precum și o apropiere de Franța. În 1937, acest Front a dus la formarea unui nou partid politic, Partidul Muncii (Stronnictwo Pracy). Acesta avea să devină o parte a bazei politice a guvernului polonez în exil în perioada 1939–1945^[41].

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, orașul a cunoscut o creștere economică și demografică importantă, datorită portului completat de un atelier de construcții navale pentru nave cu abur. Castelul a devenit arsenal cantonal în 1803 și a fost extins în 1836. Deteriorat în urma unei explozii în 1871, a fost reconstruit și adăpostește Muzeul Militar Vaudois din 1925^[31]. O biserică catolică a fost construită în 1844. În 1922, școala de agricultură și viticultură a fost fondată pe amplasamentul de la Marcelin^[40].

La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul avea nevoie de o împrospătare. Autoritățile comunale, sprijinite de burghezia bogată din Morges aflată în căutare de divertisment, au decis atunci să construiască un cazinou, inaugurat cu mare pompă la 23 februarie 1900. Cuprinși de un nou val de entuziasm, unii numeau deja orașul Morges-les-Bains sau chiar Morges-Casino^[42]. Acestui stabiliment de agrement i-a revenit rolul de a fi prima mare infrastructură orientată spre lac. Un număr mare de artiști au evoluat în sala de teatru a clădirii, unde se succedau luptători, cântăreți și comici. La mijlocul secolului al XX-lea, ansamblul a trecut în proprietate privată. Încetul cu încetul, cazinoul și teatrul său și-au pierdut din strălucire, în special din cauza construcției complexului Beausobre și a teatrului acestuia. Afacerile cu droguri și problemele de ordin sanitar și-au făcut apariția, iar cazinoul a fost închis la începutul anilor 1990. După mai mulți ani de paragină, clădirea a fost complet renovată șiși-a redeschis porțile în 2000. A fost nevoie să se aștepte până în 2010 pentru ca și scena să fie animată din nou de chipuri noi^[42][43].

Construirea, în 1964, a autostrăzii A1, prima autostradă din Elveția, a marcat o etapă importantă în dezvoltarea orașului Morges. Această autostradă, menită să faciliteze accesul la expoziția națională din 1964, a fost construită în așa fel încât taie acum orașul în două^[44].

Un număr mare de agenți economici s-au succedat în economia orașului Morges: o uzină de gaz (între 1867 și 1932), compania de transport Friderici AG, fabrica de biscuiți Oulevay (1899–1992), Societatea Industrială din Morges - Întreprinderile SIM (1907–1979)^[40], specializată în construcții metalice, turnătoria Neeser AG și fabrica de paste făinoase Gala. Între 1900 și 1940, orașul s-a extins mai departe și au apărut noi cartiere riverane, în special deasupra gării. Primul plan de amenajare, din 1934, a fost urmat de alte două, în 1957 și, respectiv, în 1970. Din 2007, municipalitatea s-a alăturat Proiectului de aglomerație Lausanne-Morges, care prevede, printre altele, crearea a 30 000 de locuri de muncă în aglomerația lausannoisă până în 2020^[40].

Conform recensământului din 2000, 5 439 de persoane sau 38,4% aparțineau Bisericii Reformate Elvețiene, în timp ce 4 925 sau 34,8% erau romano-catolici. Din restul populației, 201 membri aparțineau unei biserici ortodoxe (adică aproximativ 1,42% din populație), nouă persoane (aproximativ 0,06%) aparțineau Bisericii Creștine Catolice, iar 897 de persoane (aproximativ 6,34%) aparțineau unei alte biserici creștine. Existau 16 persoane (aproximativ 0,11%) de confesiune mozaică și 412 (aproximativ 2,91%) de religie islamică. Au fost înregistrate 23 de persoane de religie budistă, opt hinduși și 30 de persoane care aparțineau altei biserici. 1 854 de persoane (aproximativ 13,10% din populație) nu aparțineau niciunei biserici, erau agnostice sau atee, iar 771 de persoane (aproximativ 5,45%) nu au răspuns la întrebare^[47].