Papinian

Papinian
Basorelief cu chipul lui Papinian de la Camera Reprezentanților a SUA.
Date personale
Născut	martie 142 d.Hr. Homs, Roma antică[1][2][3][4]
Decedat	211 d.Hr. (68 de ani) Roma, Imperiul Roman[4]
Cauza decesului	decapitare
Ocupație	jurist
Limbi vorbite	latină
Modifică date / text

Aemilius Papinianus (n. martie 142 d.Hr., Homs, Roma antică – d. 211 d.Hr., Roma, Imperiul Roman), cunoscut și ca Papinian, a fost un mare jurist roman din perioada clasică a dreptului roman și prefect al pretoriului în timpul împăratului Septimius Severus.. După moartea lui Gaius Fulvius Plautianus^{⁠(en)[traduceți]}, a deținut și funcția de prefect pretorian.^[5]

Alături de Gaius (jurist)^{⁠(en)[traduceți]}, Iulius Paulus, Herennius Modestinus și Domitius Ulpianus, a fost citat drept precursor al Lex citationum, Codexul Teodosian și Corpus Juris Civilis.^[6]

Papinian a fost elevul juristului Quintus Cervidius Scaevola. În timpul domniei lui Septimius Severus a ocupat funcția de magister libellorum, care presupunea examinarea petițiilor adresate împăratului. Ulterior, a devenit prefect al pretoriului.

În anul 212 a fost ucis din ordinul împăratului Caracalla. Potrivit tradiției, Papinian ar fi refuzat să justifice uciderea lui Geta, fratele împăratului. Motivul execuției rămâne incert.^[7]

Printre scrierile sale se numără Quaestiones (37 de cărți), Responsa (19 cărți) și Definitiones (două cărți). Fragmente din aceste lucrări au fost incluse în Digestele lui Iustinian I. În argumentația sa juridică, Papinian apela la principii precum echitatea (aequitas) și buna-credință (bona fides).^[8]

Legea citațiilor din 426 recunoștea autoritatea scrierilor a cinci juriști romani: Papinian, Gaius, Iulius Paulus, Domitius Ulpianus și Herennius Modestinus. În caz de dezacord, prevala opinia majorității. Dacă opiniile erau împărțite în mod egal, prevala opinia lui Papinian, dacă acesta se pronunțase asupra chestiunii. Dacă Papinian nu se pronunțase, judecătorul putea alege între opiniile aflate în dezacord.^[9]