Sari la conținut

Recircularea apei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Secvența de recuperare, de la stânga la dreapta: ape uzate brute, efluent de la stația de epurare și, în final, apă recuperată (după mai multe etape de tratare)
Semn de apă recuperată în Florida, Statele Unite.

Recuperarea apei (reutilizarea apelor uzate, reutilizarea apei sau reciclarea apei) este procesul de transformare a apelor uzate care poate fi reutilizată în diverse scopuri. Reutilizarea poate include irigarea grădinilor și a câmpurilor agricole sau refacerea apelor de suprafață și a apelor subterane. Acest lucru poate reduce deficitul și reduce presiune asupra surselor de apă.[1][2][3]

Există mai multe tehnologii utilizate pentru tratarea apelor uzate în vederea reutilizării prin eliminarea agenților patogeni. Printre tehnologiile tipice se numără: ozonarea, ultrafiltrarea, tratarea aerobă (bioreactor cu membrană), osmoza directă, osmoza inversă și oxidarea avansată sau cărbune activ. Reutilizarea apelor uzate tratate este considerată una dintre principalele metode de gestionare durabilă a resurselor de apă, alături de reutilizarea apelor gri, colectarea apei de ploaie și desalinizarea apei de mare.[4][5]

Costul apei recuperate îl depășește pe cel al apei potabile în multe regiuni ale lumii, unde apa dulce este din abundență. Reutilizarea apelor uzate municipale este deosebit de ridicată în regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord, în țări precum Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit și Israel.[6][7]

  1. ↑ Tuser, Cristina (). „What is potable reuse?”. Wastewater Digest.
  2. ↑ European Commission. Joint Research Centre. (), Water reuse in Europe: relevant guidelines, needs for and barriers to innovation., Publications Office, doi:10.2788/29234, ISBN 978-92-79-44399-2
  3. ↑ Andersson, K., Rosemarin, A., Lamizana, B., Kvarnström, E., McConville, J., Seidu, R., Dickin, S. and Trimmer, C. (2016). Sanitation, Wastewater Management and Sustainability: from Waste Disposal to Resource Recovery. Nairobi and Stockholm: United Nations Environment Programme and Stockholm Environment Institute. ISBN: 978-92-807-3488-1
  4. ↑ Takman, Maria; Svahn, Ola; Paul, Catherine; Cimbritz, Michael; Blomqvist, Stefan; Struckmann Poulsen, Jan; Lund Nielsen, Jeppe; Davidsson, Åsa (). „Assessing the potential of a membrane bioreactor and granular activated carbon process for wastewater reuse – A full-scale WWTP operated over one year in Scania, Sweden”. Science of the Total Environment. 895. Bibcode:2023ScTEn.89565185T. doi:10.1016/j.scitotenv.2023.165185 Accesibil gratuit. PMID 37385512.
  5. ↑ Warsinger, David M.; Chakraborty, Sudip; Tow, Emily W.; Plumlee, Megan H.; Bellona, Christopher; Loutatidou, Savvina; Karimi, Leila; Mikelonis, Anne M.; Achilli, Andrea; Ghassemi, Abbas; Padhye, Lokesh P.; Snyder, Shane A.; Curcio, Stefano; Vecitis, Chad D.; Arafat, Hassan A.; Lienhard, John H. (). „A review of polymeric membranes and processes for potable water reuse”. Progress in Polymer Science. 81: 209–237. doi:10.1016/j.progpolymsci.2018.01.004. PMC 6011836 Accesibil gratuit. PMID 29937599.
  6. ↑ Burgess, Jo; Meeker, Melissa; Minton, Julie; O'Donohue, Mark (). „International research agency perspectives on potable water reuse”. Environmental Science: Water Research & Technology. 1 (5): 563–580. doi:10.1039/C5EW00165J.
  7. ↑ Jones, Edward R.; van Vliet, Michelle T. H.; Qadir, Manzoor; Bierkens, Marc F. P. (). „Country-level and gridded estimates of wastewater production, collection, treatment and reuse”. Earth System Science Data. 13 (2): 237–254. Bibcode:2021ESSD...13..237J. doi:10.5194/essd-13-237-2021 Accesibil gratuit.