The Offence

The Offence
Rating
Titlu originar	The Offence
Gen	film de crimă film dramatic
Regizor	Sidney Lumet
Scenarist	John Hopkins[*][[John Hopkins (American motorcycle racer)|​]]
Producător	Denis O'Dell[*]​
Studio	United Artists
Distribuitor	United Artists
Director de imagine	Gerry Fisher[*][[Gerry Fisher (British cinematographer (1926-2014))|​]]
Montaj	John Victor Smith[*]​
Muzica	Harrison Birtwistle[*]​
Distribuție	Sean Connery[1] Trevor Howard[2][1] Vivien Merchant[*]​[2][1] Ian Bannen[*][[Ian Bannen (Scottish actor (1928–1999))|​]][2][1] Peter Bowles[*]​[2][1] Derek Newark[*]​[2][1] Ronald Radd[*]​[2][1] John Hallam[*]​[2][1] Howard Goorney[*][[Howard Goorney (actor britanic)|​]][3]
Premiera	11 ianuarie 1973 (Londra și Regatul Unit)[4] 26 ianuarie 1973 (Germania)[4] 8 februarie 1973 (Italia)[4] 9 martie 1973 (Irlanda)[4] 22 martie 1973 (Spania)[4] 30 martie 1973 (Finlanda)[4] 11 mai 1973 (New York City)[4] 12 iulie 1973 (Norvegia)[4] 18 octombrie 1973 (Țările de Jos)[4] 25 martie 1974 (Suedia)[4] ...încă 2
Durata	113 min. 112 min.[5]
Țara	Regatul Unit[5]
Filmat în	Bracknell[6][7][8] Wildridings[*][[Wildridings (village in Berkshire, England, UK)|​]][6][7][8] Easthampstead[*]​[6][7][8]
Limba originală	engleză
Buget	900.000 $
Prezență online
Internet Movie Database Rotten Tomatoes AlloCiné Allmovie Metacritic MovieMeter Elonet Scope Česko-Slovenská filmová databáze Kinopoisk The Movie Database elFilm Cine.gr PORT.hu
Modifică date / text

The Offence este un film polițist britanic neo noir din 1973, regizat de Sidney Lumet, avându-i în rolurile principale pe Sean Connery, Trevor Howard, Vivien Merchant și Ian Bannen^[9]. Connery interpretează un detectiv de poliție veteran care suferă o cădere psihică și ucide un suspect în timpul unui interogatoriu. Scenariul a fost scris de John Hopkins, care și-a adaptat piesa de teatru din 1968, This Story of Yours^[10].

Lansat de United Artists la 11 ianuarie 1973, filmul s-a bucurat de recenzii pozitive din partea criticei de specialitate, care a apreciat interpretările actorilor Connery și Bannen. Pentru prestația sa din acest film, Bannen a fost nominalizat la Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în rol secundar.

The Offence a fost a treia dintre cele cinci colaborări dintre Lumet și Connery^[11], precum și unul dintre cele cinci filme produse de Lumet în Regatul Unit în cursul anilor '60 și '70.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Detectivul sergent Johnson lucrează în poliție de douăzeci de ani, iar crimele, violurile și celelalte infracțiuni violente pe care le-a anchetat l-au marcat profund. Este hăituit de imagini ale violenței și dă semne că își pierde mințile din cauza presiunii. Furia sa iese la suprafață în timpul interogării lui Kenneth Baxter, bănuit că ar fi violat o tânără. La finalul interogatoriului, Johnson îl bate crunt pe Baxter, care este transportat la spital, unde ulterior moare.

Johnson este suspendat din funcție din cauza agresiunii și se întoarce acasă peste noapte, unde intră într-o dispută violentă cu soția sa, Maureen. Doi dintre colegii lui Johnson vin să-l informeze despre decesul lui Baxter și îl conduc la secția de poliție pentru audieri. A doua zi, Johnson este interogat de detectivul superintendent Cartwright. În timpul lungii lor confruntări, imagini din trecut readuc în prim-plan evenimentele din noaptea precedentă, când Johnson l-a bătut pe Baxter.

Secvențele din trecut îl înfățișează pe Baxter – a cărui vinovăție sau inocență rămâne incertă – provocându-l pe Johnson și insinuând că acesta din urmă își dorește în secret să comită exact genul de infracțiuni sexuale pe care le anchetează. La început, Johnson își pierde cumpătul și îl lovește pe Baxter, însă în cele din urmă mărturisește că nutrește într-adevăr fantezii obsesive legate de crimă și viol. Apoi, izbucnind în lacrimi, îi imploră ajutorul lui Baxter. Când acesta se retrage plin de dezgust, Johnson îl bate cu cruzime, în timp ce Baxter continuă să-l batjocorească și să râdă de el.

Filmul se încheie cu o altă secvență din trecut, de această dată cu Johnson atacându-i pe polițiștii care îl îndepărtau de pe Baxter și murmurând: „Doamne... Doamne Dumnezeule...”, pe măsură ce realizează ce a făcut.

Când Connery a fost de acord să revină în rolul lui James Bond în filmul Diamonds Are Forever, David V. Picker, directorul executiv al companiei United Artists, s-a angajat să finanțeze două dintre proiectele cinematografice personale ale actorului, cu condiția ca bugetul fiecăruia să nu depășească 2 milioane de dolari, realizate în colaborare cu propria sa casă de producție, Tantallon Films^[12]. Filmul The Offence, realizat sub titlul de lucru Something Like the Truth (o replică din piesa originală a lui John Hopkins), a reprezentat primul dintre aceste proiecte. Connery își dorea cu ardoare să se desprindă de imaginea lui James Bond și să-și extindă registrul actoricesc^[13].

Connery colaborase anterior cu Hopkins când scriitorul fusese co-scenarist pentru Thunderball și văzuse piesa de teatru în timpul punerii ei inițiale în scenă la Londra, în anul 1968. Sesizând potențialul poveștii, Connery a achiziționat opțiunea pentru drepturile de ecranizare și i-a cerut lui Hopkins să adapteze scenariul pentru marele ecran^[14].

După ce colaborase deja cu Sidney Lumet la două filme, The Hill (1965) și The Anderson Tapes (1971), Connery i-a propus acestuia să preia regia proiectului, iar Lumet a acceptat. Ian Bannen, care jucase și el în The Hill, a fost cooptat în distribuție pentru un rol principal^[15]. Howard Goorney interpretează un rol secundar episodic (Billy Lambert), la fel cum a făcut-o și în scena de deschidere din The Hill, unde l-a jucat pe soldatul Walters.

Filmul a fost turnat cu un buget redus, de 385 000 £, în lunile martie și aprilie 1972, în orașul Bracknell din comitatul Berkshire și în împrejurimile acestuia, în special în zona lacului Wildridings Mill Pond și la turnul de locuințe Point Royal din cartierul Easthampstead. Scenografia de interior a fost filmată la Twickenham Studios^[10][16].

Secvențele de luptă dintre Connery și Bannen au fost coregrafiate, fără a fi creditat pe generic, de Bob Simmons, cel care concepuse scene de acțiune similare și pentru filmele din seria Bond. Coloana sonoră a fost singura muzică de film compusă de Sir Harrison Birtwistle^⁠(d)[17].

United Artists a lansat filmul The Offence la începutul anului 1973. Producția s-a bucurat de succes în rândul criticii, însă a fost un eșec comercial și nu a adus profit timp de nouă ani^[10], nefiind distribuită deloc pe anumite piețe, precum cea din Franța, unde a avut premiera abia în anul 2007. Din cauza insuccesului financiar al filmului, United Artists s-a retras din acordul de finanțare a celor două proiecte încheiat cu Connery și casa sa de producție.

Publicația The Monthly Film Bulletin a scris:

„Accentul cade pe personaj – și în special, bineînțeles, pe cel al lui Johnson, conturat pregnant drept un om cu o sensibilitate redusă, învățat să își reprime emoțiile, brutalizat de anii de muncă în poliție și adus de presiunea psihică la o stare de frenetism sado-masochist... Cu toate acestea, dincolo de explozia de violență culminantă și inarticulată a lui Johnson, deznodământul rămâne vag... Dialogul este prea dens și menținut la o intensitate mult prea ridicată pentru a fi confortabil din punct de vedere cinematografic, iar cadrul static și confinat sporește senzația generală de apăsare, oricât de neliniștit ar căuta camera noi unghiuri de filmare. De asemenea, interpretarea actorilor pare dezechilibrată, deși rolurile sunt suficient de consistente: stilul dur și reținut al lui Sean Connery se potrivește cu imaginea polițistului acru reprezentat de Johnson, însă nu sugerează niciodată acel joc de înaltă tensiune cerut în scenele principale; pe de altă parte, atât Vivien Merchant, cât și Trevor Howard apar neobișnuit de reținuți în scenele lor cheie. Excepția... este Ian Bannen care, în rolul lui Baxter, reușește o mică performanță de excepție prin reprezentarea unei isterii derutate și chinuite. Cu toate acestea, cea mai regretabilă dezamăgire o constituie regia gravă și greoaie a lui Sidney Lumet. Dacă ar fi reușit să insufle noului său film ritmul, claritatea și îndrăzneala ultimei sale producții (The Anderson Tapes), o parte din substanța profundă a scenariului lui John Hopkins ar fi ieșit, poate, la suprafață^[18].”

TV Guide a scris:

„O interpretare puternică și complexă din partea lui Connery este întrucâtva umbrită de regia tipic rigidă și teatrală a lui Lumet, care tinde să secătuiască filmul de viață^[19].”

Ian Bannen a fost nominalizat în anul 1974 la Premiile BAFTA pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, însă trofeul i-a fost decernat lui Arthur Lowe pentru rolul din O Lucky Man!^[20].

• Citate legate de The Offence la Wikicitat
• „The Offence” (în engleză). IMDb. Accesat în 11 septembrie 2026. 
• „The Offence” (în engleză). Rotten Tomatoes. Accesat în 11 septembrie 2026. 
• „The Offence” (în engleză). CinePassion. Accesat în 11 septembrie 2026.