Vercingetorix

Vercingetorix
Vercingetorix în fața lui Iulius Cezar la bătălia de la Alesia.
Date personale
Născut	80 î.Hr. Gergovie⁠(d), Cantonul Veyre-Monton, Auvergne, Franța
Decedat	46 î.Hr. (34 de ani)[1][2][3] Roma, Republica Romană[4][5]
Cauza decesului	pedeapsă capitală[6][7] (garrote[*][[garrote (wire loop used for strangulation)|​]])
Părinți	Celtill, conducător al răscoalei
Etnie	Arverni
Ocupație	șef de trib[*]​ personal militar
Activitate
Rude	Gobannitio[*][[Gobannitio (paternal uncle of Vercingetorix)|​]] Vercassivellaunos[*][[Vercassivellaunos (Gallic commander)|​]]
Modifică date / text

Vercingetorix (pron. latină [werkiŋˈɡetoriːks], c. 82 î.Hr. – 46 î.Hr.) a fost căpetenia tribului arvernilor, care i-a unit pe gali începând o revoltă nereușită împotriva stăpânirii romane în Galia în cursul ultimului stadiu al Războaielor Galice ale lui Iulius Cezar.

Vercingetorix a ajuns să conducă arvernii în 52 î.Hr. când a adunat o armată și a fost proclamat drept regele după bătălia de la Gergovia. Apoi a consolidat alianța cu celelalte triburi și a preluat controlul asupra armatelor lor, conducându-le în cea mai importantă revoltă a galilor împotriva romanilor. După bătălia de la Alesia Vercingetorix a capitulat și a fost închis pentru o perioadă de cinci ani. În 46 î.Hr. a fost omorât după o paradă militară organizată pentru a sărbători succesele lui Cezar în Galia. Majoritatea informațiilor păstrate despre Vercingetorix provine de la Commentarii de Bello Gallico ale lui Cezar însuși.

Sub Napoleon III, figura lui Vercingetorix ca reprezentant al culturii galice a fost promovată. În contextul conflictului franco-german, a jucat rolul figurii mitice și naționale al poporului fondator al Franței, motiv important în istoriografia franceză a secolului XIX. La școli, a fost prezentat între anii 1870 și 1950 ca fiind primul conducător al francezilor.

Originea numelui „Vercingetorix” rămânea inexplicată pentru mai mulți ani. Plutarh, în opera sa Viețile paralele ale oamenilor iluștri, l-a deformat în capitolul dedicat lui Iulius Cezar în forma de „Ουεργεντοριξ” (Ouerghentorix). Strabon le citează chiar în altă formă. Forma originală galică s-a păstrat totuși la monede și a fost VERCINGETORIXS^[8]. Florus, istoricul roman, a crezut că numele acesta a fost format cu scopul de a provoca groaza^[9].

Pentru o lungă perioadă de timpă după „redescoperirea” galilor și lui Vercingetorix în secolul XIX, cercetatorii s-au întrebat dacă cuvântul „Vercingetorix” a fost drept un nume personal sau cuvântul comun în limba arvernilor însemnând „căpetenie”^[10][11]. Astfel, Jules Michelet îl numește drept Vercingetorixul în Istoria Franței a sa^[12]. De fapt, se cunosc mai mulți regi care purtau titluri asemănătoare în istoria galică, ceea ce este dovedit prin abundența relativă a monedelor cu astfel de inscripții. Problema nu a fost rezolvată, pentru că Vercingetorix nu a fost niciodată proclamat regele, ceea ce i-ar împiedica posibilitatea de a folosi astfel de titlu onorific.

Se presupune astăzi ca numele Vercingetorix este format ca o poreclă onorifică, compusă din elementele: ver- (/wer/) însemnând deasupra (cognatele includ engleză over și română spre), -cingeto- (/kiŋgeto/) însemnând luptător, războinic, și -rix (/ri:ks/) însemând rege. Numele ar trebui să însemne atunci rege suprem al războinicilor^[13]. Astfel de compuneri au fost populare în onomastica galică — Iulius Cezar menționează două persoane de nume Cingetorix în Commentario de Bello Gallico, în sursele latinești apar și, printre alți, Dumnorix, căpetenia aeduilor, Ambiorix, prințul eburonilor și Orgetorix, negustorul elvet. Numele personajului fictiv Asterix de asemenea conține sufixul -rix.