Sari la conținut

Victorio Macho

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Victorio Macho
Date personale
Nume la naștereVictorio Macho Rogado Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Palencia, Castilia și León, Spania Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[5][1][2][3] Modificați la Wikidata
Toledo, Castilia-La Mancha, Spania Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCristo del Otero[*][[Cristo del Otero (sculpture)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Spania Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitespaniolă Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiReal Academia de Bellas Artes de San Fernando[*]​  Modificați la Wikidata
Opere importanteCristo del Otero[*][[Cristo del Otero (sculpture)|​]], Cajal[*]​ ,  Galdós[*]​  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Isabelei Catolica în grad de Mare Cruce[*]​ ()[6]
Comendador de la Orden del Sol del Perú[*][[Comendador de la Orden del Sol del Perú |​]]  Modificați la Wikidata
Cristo del Otero

Victorio Macho (n. , Palencia, Castilia și León, Spania – d. , Toledo, Castilia-La Mancha, Spania) a fost un sculptor spaniol, unul din primii maeștri de sculptură contemporană din Spania.

Se naște in Palencia într-o familie umilă. Părinții lui decid sa-l înscrie la școala de Arte Frumoase și Meserii din orașul Santander, unde învață să sculpteze. În 1903, la vârsta de 16 ani se mută în Madrid unde continuă studiile la Academia de Arte Frumoase San Frenando. Obține recunoasterea valorii sale ca artist cu opera Galdós.

Pleacă din Spania în timpul dictaturii lui Primo de Rivera și se instalează în Hendaye; sculptează a Unamuno, Ramon și Cajal. Din 1936 a fost numit academic la Arte Frumoase din San Fernando.

Pleacă din Madrid la izbucnirea razboiului civil spaniol, împreună cu guvernul Republicii de Valencia. Sfârșitul războiului l-a făcut să se exilieze în Franța, Rusia și America de sud. După o îndelungă ședere în Lima (Peru), unde s-a căsătorit cu Zoila Barros, se întoarce în Spania în 1952. Si-a instalat atelierul în Toledo, același edificiu care din 1967 este transformat în Muzeul Victor Macho, creat datorită generosei moșteniri artistice și donat statului spaniol.

A decedat în Toledo pe 13 iulie 1966 și rămășițele pământești au fost îngropate în Palencia , oraș unde a văzut lumina zilei. Mormântul este sub capela făcută la baza statuii Cristo del Otero.

  1. 1 2 „Victorio Macho” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
  2. 1 2 Biblioteca Națională a Franței. „Victorio Macho” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
  3. 1 2 Josefina Alix Trueba (). „Macho, Victorio”. Grove Art Online. doi:10.1093/GAO/9781884446054.ARTICLE.T052835. Wikidata Q103953596.
  4. ↑ Andreas Beyer; Bénédicte Savoy, ed. (). „Artists of the World Online” (în germană). Berlin: K. G. Saur Verlag. doi:10.1515/AKL. ISSN 2750-6088. OCLC 884380517. Wikidata Q41640909.
  5. ↑ Emmanuel Bénézit; Edmond-Henri Zeiger-Viallet; Jacques Busse (). Victorio Macho (în engleză) (ed. 5). Benezit Dictionary of Artists[*]. ISBN 978-0-19-977378-7. OCLC 662407525. OL 33251159M. Wikidata Q24255573. Accesat în .
  6. ↑ „Victorio Macho”. Boletín Oficial del Estado[*].