Sari la conținut

Emil Isac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emil Isac
Emil Isac
Poetul Emil Isac, 1912
Date personale
Născut17 mai 1886
Cluj, Comitatul Cluj
, Austro-Ungaria
Decedat25 martie 1954, (68 de ani)
Cluj, Regiunea Cluj
Republica Populară Română
ÎnmormântatCimitirul Hajongard din Cluj Modificați la Wikidata
CetățenieAustro-Ungaria
 Regatul României
 Republica Populară Română Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
Limbi vorbiteromână[1]
maghiară Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeEmisac  Modificați la Wikidata
EducațieFacultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj
Alma materUniversitatea Franz Joseph din Cluj  Modificați la Wikidata
Membru corespondent al Academiei Române
Semnătură
Emil Isac în 1930

Emil Isac (n. , Cluj, Austro-Ungaria – d. , Cluj, România) a fost un poet român, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române.

Emil Isac a fost fiul avocatului Aurel Isac (1845–1932) și al soției sale, profesoara de desen Eliza Roșescu (1854–1922).

A studiat la Liceul Piarist din Cluj și la Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile de la Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj. A locuit în mare parte din viața sa în orașul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în data de 25 noiembrie, în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viața nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viața românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaștri și Pe lângă apa care trece.

Deja de pe vremea studiului la Facultatea de Științe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoștință cu ideile progresiste și umanitariste și s-a atașat cauzei clasei muncitoare.

După moartea sa, în 1954 a fost înființat un muzeu în casa sa din oraș, Muzeul „Emil Isac”, format din trei mari camere, dedicate vieții poetului, tatălui său și lucrărilor sale.

Muzeul a funcționat până în anii `90 în casa în care a locuit Emil Isac. Prin hotărârea Consiliului Județean Cluj, în anul 2001, întreg patrimoniul muzeului a fost transferat Bibliotecii Județene „Octavian Goga” Cluj, unde azi constituie un fond separat în cadrul Compartimentului Colecții speciale, memorie și cunoaștere locală.[2]

Semnătura lui Emil Isac
  • Poezii, impresii și senzații moderne, 1908
  • Ardealule, Ardealule bătrân, 1916
  • Poeme în proză, 1923
  • Cartea unui om, 1925
  • Poezii, 1936
  • Opere, 1946
  • Poezii alese, Biblioteca pentru toti, E.S.P.L.A., 1954
  • Poezii alese, 1956
  • Scrieri alese, 1960
  • Versuri, Editura Tineretului, 1964
  • Poezii, Editura Minerva, 1975
  • Emil Isac, 110 poezii, Editura Dacia, 1981

Traduceri ale cărților sale în alte limbi

[modificare | modificare sursă]
  • Őszi ének (Cântec de toamnă), traducere în limba maghiară de Erik Majtényi, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1962.[3]

Opere traduse

[modificare | modificare sursă]
  • Sonorilo kaj kanono. Poemaro en prozo. El la rumana tradukis /de/ Tiberio Morariu. Koln, Heroldo de Esperanto, 1930. 59p.
  • Őszi ének. Válogatott versek. Ford. Majtényi Erik. Bukarest: Irod. Kiadó, 1962. 81p.
  • Az örök dal. Költemények. Vál., /bev.Ion Oarcăsu. /Ford. Lászlóffy Csaba et al./. Kolozsvár - Napoca: Dacia, 1986. 191p., il.
  • Miasto; Oczekiwanie În: ZEGADŁOWICZ, Emil. Tematy rumuńskie. /1931/, p.89-90.
  • Die Jahre schwinden...; Mein Kind; Lied. Übers. von Zoltan Franyó. În: Rumänische Dichter. Eine Anthologie zeitgenössischer Lyrik. 1932, p.91-93
  • Ho mille anii... Trad. Mario De Micheli; Dragoș Vrânceanu. În: DE MICHELI, Mario; VRÂNCEANU, Dragoș. Antologia della poesia romena. 1961, p.193-196.
  • A hajdani kastélyban. Franyó Zoltán fordítása. În: Román költők antológiája. / 1961/, p.394-397.
  • Annie. Rab Zsuzsa fordítása. În: Román költők antológiája. /1961/, p.389-392.
  • Quod vult Deus…; Ezeréves vagyok. Jékely Zoltán fordítása. În: Román költők antológiája. /1961/, p.392-394.
  • Az évek elrepülnek… – Trec anii…; A hajdani kastélyban – La conacul de odinioară. În: Barangolás. Kortárs román költök. 1965, p.23-26.
  • Sou de mil anos. Trad. Nelson Vainer. În: VAINER, Nelson. Antologia da poesia romena. 1966, p.174.
  • L’oceano di sangue; Canzone postuma; Voi sarete più felici. /Trad./ Mario De Micheli. În: DE MICHELI, Mario. Poeti romeni del dopoguerra. 1967, p.63-65.
  • Poème; océan de sang. Trad. Alain Bosquet. În: BOSQUET, Alain. Anthologie de la poésie roumaine.1968, p.117-119.
  • Coming Home from Work; Naarip’s Wife. Translated by Roy MacGregor-Hastie. În: Anthology of Contemporary Romanian Poetry. 1969, p.52-55.
  • Die Jahre fliehn…; Tod; Lied. Trad. Franyó Zoltán. În: Rumänische Lyrik. 1969, p.92.
  • Naarip’s Wife = Femeia lui Naarip. Trad. Roy MacGregor-Hastie. În: TRIFU, Sever; CIOCOI-POP, Dumitru. Romanian Poems = Lirica românească. 1972, p.210-213.
  • Sonorilo kaj kanono. Elrumanigita de Tiberiu Morariu. În: Rumana antologie. 1990, p.47.
  • Poésie de Mai = Poezie de Mai. Équivalences françaises Romulus Vulpescu. În: Voix et voies de la poésie roumaine = Glasuri și popasuri în poezia românească. 1999, p.30-31.[4]
  1. ↑ „Emil Isac”. Autoritățile naționale ale Republicii Cehe[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  2. ↑ „Qulto 2 - Storytelling”. storytelling.bjc.emilisac.qulto.eu. Accesat în .
  3. ↑ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 528.
  4. ↑ Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română. Vol.II:I-Z. București: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“. . p. 29. ISBN 978-973-88947-7-8.
  • Dicționar enciclopedic român, Editura Politică, București, 1962-1964
  • Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999 ISBN 973-27-06967
  • Ion Brad, Emil Isac, un tribun al ideilor noi, Cluj, Dacia, 1972
  • Ion Brad, Emil Isac, Uj eszmek szoszoloja, Dacia konyvkiado, Kolozsvar, 1975

Legături externe

[modificare | modificare sursă]