Sari la conținut

Traian Cornescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Traian Cornescu

Portretul lui Ștefan Luchian de Traian Cornescu, 1928
Date personale
Născut1885[1] Modificați la Wikidata
Botoșani, România[2] Modificați la Wikidata
Decedat1965 (80 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
scenograf
desenator[*]​
artist Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBucurești[3]
München[3] Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteromână Modificați la Wikidata
Activitate
Mișcare artisticăSindicatul Artelor Frumoase  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Meritul Cultural  Modificați la Wikidata

Traian Hagi Cornescu (n. 1885, Botoșani – d. 1965, București) a fost un pictor, grafician și scenograf român.

A avut o bogată activitate în domeniul scenografiei la Teatrul Național din București și Teatrul Giulești în punerea în scenă a pieselor de teatru Femeia îndărătnică și Visul unei nopți de vară de William Shakespeare și Gaițele de Alexandru Kirițescu. A fost elevul lui Carl Lautenschläger, mașinist la Opera din München și al lui Stuk. A fost singurul elev al lui Ștefan Luchian și a fost căsătorit inițial cu pictorița Laura Cocea, nepoata lui Ștefan Luchian, apoi cu actrița Natașa Alexandra.

Câtă vreme a fost soțul Laurei Cocea, Traian Cornescu a fost și persoana care a stat aproape de Luchian până la moarte, ajutându-l pe acesta în momentele în care abia își mai putea mișca mâinile. După indicațiile lui Luchian, Cornescu trasa contururile, iar Luchian le umplea cu culoare.[4] De asemenea, urmând indicațiile maestrului, aranja florile în vaze sau ulcele, îi pregătea șevaletul sau îi așeza culorile pe paletă.[5]

Cu puțin timp înainte de a muri, Luchian a fost implicat într-un proces penal, fiind acuzat că a lăsat să i se falsifice tablourile de către numitul Traian Cornescu, pictor. Tablourile erau apoi semnate de Ștefan Luchian.[6]

Ilustrator de carte

[modificare | modificare sursă]

A ilustrat o carte scrisă de Emanuil Grigorovitza (1857-1915), apărută în două ediții, în germană și franceză:[7]

  • Durch Rumaenien nach Aegypten 1912 [Text von Dr. Em. Grigorovitza. Zeichnungen von T. Cornescu]. Bucarest (Graph. Anstalt Socec & Co.), [1912]. (21,5 x 13,5). 154 p. cu ilustr.
  • Vers l’Egypte, en traversant la Roumanie [par Em. Grigorovitza. Dessins de T. Cornesco]. Bucarest (Atel. Graphiques Socec & Co.), [1913]. (22 x 13,5). 122 p. cu ilustr.
  1. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Traian Cornescu” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  3. 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Traian Cornescu” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  4. ↑ Suferințele inumane ale lui Ștefan Luchian: agonia „poetului plastic al florilor” și cum picta ca un geniu cu pensula legată de brațul paralizat
  5. ↑ „Pe urmele lui Luchian: comoara ascunsă la Botoșani”. Arhivat din original la . Accesat în .
  6. ↑ „Ștefan Luchian - 135 de ani de la nașterea sa” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  7. ↑ Bibliografia românească modernă
  8. ↑ Decretul regal nr. 2.847 din 23 septembrie 1942 privind conferirea ordinului „Meritul Cultural”, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 257, Partea I-a, marți 3 noiembrie 1942, pp. 9592–9593.
  9. ↑ MONITORUL OFICIAL (Partea I B) Nr. 137 din 14 iunie 1947
  10. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 427 din 7 septembrie 1957 pentru conferirea titlului de „Artist Emerit al Republicii Populare Romíne”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor actori și tehnicieni de la Teatrul Muncitoresc C.F.R., publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VI, nr. 24, 14 septembrie 1957, p. 179.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]