Sari la conținut

Monthey

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Monthey
—  municipalitate din Elveția și oraș în Elveția  —

Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Map
Monthey (Elveția)
Poziția geografică în Elveția
Coordonate: 46°15′N 6°57′E ({{PAGENAME}}) / 46.25°N 6.95°E46.25; 6.95

Țară Elveția
Canton al Elveției Cantonul Valais
District[*]​ Bezirk Monthey[*][[Bezirk Monthey (district of the canton of Valais, Switzerland)|​]]

Suprafață[1]
 - Total28,7 km²
Altitudine408 m.d.m.

Populație (2018)
 - Total17.777 locuitori

Cod poștal1870
Prefix telefonic024

Localități înfrățite
 - DiekirchLuxemburg
 - IvreaItalia
 - TübingenGermania
 - GödUngaria

Prezență online
site oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation ID Modificați la Wikidata

Poziția localității Monthey
Poziția localității Monthey
Poziția localității Monthey

Monthey este o comună din cantonul Valais, Elveția, reședința districtului Monthey.

Map
Poziția comunei

Monthey se află în districtul Monthey — al cărui reședință este —, în cantonul Valais[2]. Teritoriul comunal al localității Monthey se întinde pe o suprafață de 28,63 km²[3]. Comuna cuprinde orașul Monthey, Choëx, Outrevièze, cătunul Les Giettes, precum și Rigoles de Monthey și pădurea Matses, enclave în comuna Collombey-Muraz[2][4]. Vallon de They se află, de asemenea, pe teritoriul localității Monthey și reprezintă o enclavă între comunele Troistorrents și Val-d'Illiez și frontiera franceză. Această zonă de 5 km² este o fostă pășune alpină a comunității burgheze din Monthey[5].

Orașul Monthey se află la capătul văii Illiez, pe conul de dejecție al râului Vièze, înainte ca acesta să se verse în Ron[6]. Din punct de vedere istoric, orașul se întinde pe malul stâng al râului Vièze, ocupând malul drept începând din secolele al XIX-lea și al XX-lea[2].

Comuna se află în regiunea Chablais⁠(d), pe versantul vestic al văii Ronului, la o altitudine medie de 573 metri[7]; punctul cel mai coborât se află la 384 metri în zona Rigoles de Monthey, iar punctul cel mai înalt este vârful Pointe de Chésery, în vallon de They, la 2 250 metri. Zona urbană este situată între 395 metri și 440 metri[3]. Raportat la principalele orașe din Valais, se află pe șosea la 23 kilometri nord-vest de Martigny și la 48, 67 și, respectiv, 100 kilometri vest de Sion, Sierre și Brig. De asemenea, Monthey se află la 24 kilometri sud de Montreux, pe malul lacului Geneva, în cantonul Vaud, și la 13 kilometri nord-est de Champéry, în val d'Illiez[8].

Comune limitrofe

[modificare | modificare sursă]
Collombey-Muraz Collombey-Muraz Ollon
Troistorrents Bex
Troistorrents Vérossaz Massongex

Solurile orașului Monthey și ale vallon de They sunt formate în principal din roci cuaternare alcătuite din aluviuni[9][10][11]. De altfel, sub oraș se află un acvifer în care se întinde spre sud-estul acestuia. Conform Oficiului Federal de Topografie, acesta are o vulnerabilitate scăzută[12]. Coasta Choëx are soluri compuse din roci sedimentare clastice formate din gresii și uneori marne, în timp ce cătunul Les Giettes se află pe soluri alcătuite din roci sedimentare biogene și clastice din filite marnoase și șisturi calcaroase[9][10].

Regiunea Monthey este cunoscută pentru blocurile sale eratice[13]. Acestea au fost transportate de ghețarul Ronului din masivul Mont-Blanc cu peste 15 000 de ani în urmă și sunt alcătuite în majoritate din granit. Au fost exploatate de muncitori italieni începând din 1850 pentru a fi utilizate în diverse construcții, cum ar fi biserica din Monthey[14]. Astăzi fac parte din Inventarul Federal al Peisajelor, Siturilor și Monumentelor Naturale și sunt astfel protejate[15].

Iazul Mangettes.

Teritoriul comunal al localității Monthey este traversat de mai multe cursuri de apă, printre care Vièze, care izvorăște pe teritoriul comunei Champéry și curge pe o distanță de 12 kilometri înainte de a se vărsa în Ron la Monthey. Ronul se află la nord-est de orașul Monthey și formează granița cu comunele Ollon și Bex. Vièze de Morgins traversează enclava vallon de They și se varsă în Vièze la Troistorrents. Mai mulți torrenți își au izvoarele pe culmile din Les Giettes. În cele din urmă, pe teritoriul localității Monthey se află mai multe ochiuri și acumulări de apă, printre care la Gouille, un lac situat la altitudinea de 1 959 metri pe Dent de Valerette, lacul Chésery, la 1 891 metri în vallon de They, și iazul Mangettes, la nord-est de oraș, un luciu de apă artificial utilizat pentru pescuit și conservarea biodiversității[16].

Traseul râului Vièze pe teritoriul orașului Monthey a suferit amenajări importante începând din secolul al XVIII-lea. Inițial, acesta trecea la nord de colina Château-Vieux. După o inundație din 1486, a apărut ideea devierii cursului la sud de această colină. Cu toate acestea, lucrările au început abia în 1726, după o nouă inundație. Ele s-au încheiat un an mai târziu, dar îndiguirea s-a rupt în 1733; traseul actual a fost finalizat în 1734[17].

Comuna Monthey este alimentată cu apă din surse subterane și pânze freatice. Cele mai mari două izvoare, Vouargne-Bourlo și Chindonne[18], se află la o altitudine de 1 500 de metri pe Dent de Valerette. Un procent de 20% din consumul comunei Monthey provine din preaplinul izvoarelor din comuna Bex. De asemenea, comuna dispune de un rezervor de 15 000 m³, dintre care 6 000 m³ sunt rezervați pentru stingerea incendiilor de pe platforma chimică din Monthey[19].

Monthey primăvara, cu culmile încă înzăpezite ale Alpilor.

Orașul Monthey, la fel ca restul regiunii Chablais⁠(d), se află într-o zonă cu climat prealpin specific nordului Alpilor[20]. În comparație cu Valais central, această regiune înregistrează perioade lungi de ploaie din cauza munților care înconjoară regiunea Chablais. Aceștia blochează masele de aer care se îndreaptă spre valea Ronului și le obligă să escaladeze relieful, ceea ce generează precipitații[20]. Föhnul, un vânt uscat tipic Alpilor elvețieni și austrieci, este prezent în regiunea Monthey. Acesta suflă în general în direcția văii Ronului din martie până în mai[21].

Cea mai apropiată stație de măsurare a MétéoSuisse se află la Aigle, la 9 kilometri mai la nord. Aigle înregistrează 1 012 milimetri de precipitații pe an, în timp ce Sion totalizează în medie 608 milimetri pe an[22]. Temperatura medie anuală este de 11 °C. Luna ianuarie are cea mai scăzută temperatură medie, de 2 °C, iar luna iulie este cea mai caldă, cu o medie de 20 °C[7]. Rareori temperaturile coboară sub −8 °C sau depășesc 31 °C[7]. Conform MétéoSuisse, Aigle beneficiază de 1 770 ore de strălucire a soarelui și ninge în medie 8,5 zile pe an[23].

Rețeaua rutieră

[modificare | modificare sursă]

Monthey este conectată la rețeaua de autostrăzi din Elveția prin autostrada A9, care permite deplasarea spre Sion via Martigny sau spre Lausanne via Montreux. Două ieșiri deservesc orașul, fără a se afla însă pe teritoriul comunal: ieșirea numărul 18 (Saint-Triphon, Pas de Morgins⁠(d), Monthey-Nord) și ieșirea numărul 19 (Bex, Lavey-Morcles, Monthey-Sud). Drumul principal 21, care leagă Saint-Gingolph de tunelul Marele Saint-Bernard, traversează localitatea Monthey[24].

Centrul orașului Monthey are trei axe principale: axa Place Centrale, care începe la sensul giratoriu de pe avenue du Théâtre, traversează piața centrală și se termină la Vieux-Pont; axa du Midi, care începe la intersecția cu gara AOMC și se termină la P'tit Théâtre de la Vièze; și Petite Ceinture, care urmează avenue du Théâtre până la avenue du Simplon[25]. Deschis în anul 2003, un tunel de ocolire a traficului permite accesul în val d'Illiez dinspre Collombey-Muraz fără a mai traversa centrul orașului Monthey[26].

Monthey a purtat mai multe nume de-a lungul istoriei sale. Primul nume cunoscut, în secolul al XII-lea, este Montheil. Au urmat Montez în 1215, Monteyz în 1233, Monteys în 1239, Montelz în 1267, Montetz în 1290 și Montey în 1409. Numele său latin este Monteolum sau Montheolum[27].

Originea acestui nume provine de la dealul pe care se situează Château-Vieux. Originea sufixului -hey este contestată. Unii etimologi îi atribuie semnificația de „localitate înconjurată de munți”, în timp ce alții consideră că înseamnă „loc muntos, în pantă”[28].

Comuna se numește Monta în dialectul din Valais[29].

Regiunea Monthey a fost acoperită de ghețarul Ronului până în anul 14 000 î.Hr., iar apoi parțial de apele Lacului Geneva până în anul 11 000 î.Hr. În timpul epipaleoliticului⁠(d), azilianul⁠(d) s-a răspândit în regiunea Chablais⁠(d)[30]. În apropierea localității Vionnaz, situată la 8 kilometri nord de Monthey, a fost descoperit un adăpost sub stâncă datând din mezolitic, acesta fiind asociat sauveterrianului[n 1][30].

În timpul neoliticului, regiunea Chablais valaisan se afla sub influența culturii Cortaillod, așa cum o demonstrează descoperirea a două necropole la Collombey-Muraz, localitate situată la 4 kilometri de Monthey. În Epoca Bronzului, cultura Ronului, caracterizată prin obiecte din cupru, s-a extins în întregul Valais[31]. Pe teritoriul comunei Monthey au fost găsite mai multe unelte din bronz datând din această perioadă[32]. În prima Epocă a Fierului, cultura Hallstatt a influențat Valais, deși în domeniul metalurgiei se remarcă o evoluție specifică[33]. O perlă de chihlimbar atestă începuturile comerțului local în situl Monthey-Verney[34].

Începând cu secolul al IV-lea î.Hr., nantuates ocupă regiunea Monthey. Acest trib celtic prezintă mai multe puncte comune cu lepontii și salassi, vecinii lor de la sud de Alpi, decât cu helveții din nord[35]. Morminte datând din această perioadă au fost descoperite la Monthey[36].

Regiunea Monthey este integrată în Imperiul Roman în timpul cuceririi romane a Rhaetiei și a arcului alpin. Orașul roman cel mai apropiat este Tarnadae (Massongex); acesta includea terme romane construite înainte ca Octodurus (Martigny) să devină centrul administrativ roman al regiunii[37]. Exista pe atunci un drum roman care ducea de la Monthey la punctul roman de colectare a taxelor de la Saint-Maurice[38], iar o villa romană a fost construită la Monthey pe platoul Marendeux, pe colina Choëx. Aceasta avea o lungime de peste 120 de metri și conținea morminte din epoca romană[39]. Cel mai apropiat pod pentru traversarea Ronului se afla la acea vreme între Massongex și Saint-Maurice[40].

Un sit arheologic din Monthey a scos la iveală rămășițele unui individ, alături de o cataramă de centură militară din bronz, un inel din argint, două monede ale parților și două cupe „campaniene”. Această descoperire sugerează că cel puțin un soldat roman era stabilit la Monthey, însă gradul și povestea acestuia rămân necunoscute[41]. De asemenea, la Monthey s-a găsit și ceramică autohtonă[42]. Diferența de nivel dintre anumite situri arheologice din epoca romană sugerează că în regiunea Monthey au avut loc eroziuni și prăbușiri de teren semnificative[43]. Situl arheologic Verney ar indica faptul că unele conflicte romane din secolul al III-lea s-ar fi desfășurat la Monthey. Într-adevăr, acolo au fost descoperite oseminte ce prezintă urme lăsate cel mai probabil de arme tăioase, precum și piese de echipament militar și două monede, una emisă în onoarea lui Alexandru Sever, iar cealaltă în cinstea lui Maximin Tracul[44].

În timpul reorganizării statului ordonate de Dioclețian, Valais-ul este integrat în provincia Alpes Graiae et Poeninae. Drumurile din Chablais⁠(d) sunt atunci reamenajate, așa cum o demonstrează bornele miliare datând din 293 sau 298. În cele din urmă, trupe romane ar fi fost staționate la Monthey și la Massongex pentru a proteja Imperiul de invaziile barbare, fapt sugerat de mormintele datate de la sfârșitul secolului al III-lea până în secolul al V-lea[45].

Perioada medievală

[modificare | modificare sursă]

După căderea Imperiului Roman, în secolul al V-lea, regiunea Monthey a fost integrată în Regatul Burgunzilor⁠(d). Acest lucru este atestat de siturile funerare care difuzează puternic de cele romane; defunctul era înmormântat cu puține bunuri, unii având deformări craniene. În 515, Sigismund⁠(d) a fondat Mănăstirea Saint-Maurice, numită pe atunci Mănăstirea Agaune, iar creștinismul s-a răspândit în Chablais[46]. În 522, după ce și-a ucis fiul Sigeric, Sigismund s-a refugiat la Agaune de teama represaliilor din partea fiilor lui Clovis I. Anul următor, el a fost asasinat, iar fratele său Godomar al III-lea i-a luat locul. Acesta din urmă a murit la rândul său în 534, iar pământurile burgunde au fost împărțite între suveranii merovingieni Childebert I, Chlothar I și Theudebert I[47]. Cel din urmă a moștenit regiunea Sion, care devenise principalul oraș din Valais[48][49]. La moartea sa, fiul său Theudebald a moștenit teritoriul, însă, având mari probleme de sănătate, a decedat în 555 fără a lăsa moștenitori. Valais a trecut atunci în mâinile lui Clotaire, fratele bunicului său, care a reunit astfel vechile teritorii burgunde sub forma Regatului Burgundiei[50]. În cele din urmă, i-a revenit rândul lui Guntram, fiul lui Chlothar, să moștenească regiunea în 561. Acesta a dispus reconstruirea Mănăstirii Saint-Maurice în urma invaziilor lombarde din 574. Istoria localității Monthey, la fel ca aceea a regiunii Valais, s-a contopit astfel cu cea a Regatului Burgundiei până la crearea Franciei de Mijloc în 843, în urma Tratatului de la Verdun[51].

Până la mijlocul secolului al XIV-lea, deși era centrul unui domeniu, dezvoltarea localității Monthey a fost frânată de apropierea de Saint-Maurice, centrul administrativ istoric al regiunii. Aflat sub stăpânire savoiardă, Monthey primește în 1352 o cartă de libertăți care îi conferă un statut urban veritabil, odată cu dreptul de a organiza târguri și cu dezvoltarea unei burghezii locale.

Perioada modernă

[modificare | modificare sursă]
Piața centrală din Monthey în anii 1890.

În 1536, regiunea trece sub jurisdicția Republicii Celor Șapte Districte și constituie, până în 1798, reședința guvernoratului cu același nume.

Noul drum ordonat de Napoleon I și construit după planurile lui Nicolas Céard spre podul ridicat în 1809 a fost însoțit de o amplă reconfigurare urbanistică, ce a inclus amenajarea unei noi piețe de târg (actuala Piață a Primăriei) și construirea vechiului Spital (actuala Primărie). De asemenea, în 1811 au fost construite noi hale de către dulgherul Christian Speckli, autor și al unei piețe acoperite în sudul Pieței Târgului[52].

Anul 1821 a fost decisiv pentru dezvoltarea micului târg. În acest an s-au deschis porțile primei fabrici din Monthey: o fabrică de sticlărie, care a dat numele unui cartier din oraș. Ulterior au apărut și alte mici întreprinderi, prefigurând o puternică dezvoltare industrială, ale cărei simboluri aveau să devină companiile Ciba sau Giovanola.

Epoca contemporană

[modificare | modificare sursă]

Astăzi, orașul este principalul centru industrial din Valais, regiunea găzduind mai multe uzine farmaceutice și chimice. Printre cele mai cunoscute companii cu un amplasament la Monthey se numără BASF, Huntsman și Ciba-Geigy, ale căror platforme din Basel și Monthey au fost menținute – sub denumirea de Cimo în cel de-al doilea oraș – în ciuda fuziunii dintre Ciba și Sandoz din 1996, care a dat naștere companiei Novartis, urmată apoi de Syngenta (în urma fuziunii diviziilor agrochimice ale companiilor Novartis din Elveția și AstraZeneca din Suedia), achiziționată de ChemChina în mai 2017. De asemenea, gigantul german al chimiei BASF deține două entități juridice pe platforma din Monthey: BASF Schweiz AG, care produce în principal înălbitori optici, și BASF Colors & Effects Switzerland SA, care produce diverse game de pigmenți cu valoare adăugată ridicată. În 2009, BASF a preluat activitățile chimice ale grupului Ciba (fostul Ciba-Geigy / Ciba Specialty Chemicals).

La nivelul lunii decembrie 2020, Monthey avea o populație de 17 820 de locuitori[53]. Conform datelor din anul 2000, majoritatea populației vorbește limba franceză ca limbă maternă (11 856 de persoane sau 85,1%), limba italiană fiind a doua cea mai răspândită (520 de persoane sau 3,7%), iar limba portugheză a treia (430 de persoane sau 3,1%). De asemenea, 295 de persoane vorbesc limba germană, iar 7 persoane vorbesc limba retoromană[54].

Evoluția populației este prezentată în tabelul de mai jos[55][56]:

AnPopulație
1329728
1422224
18501841
18602114
18702633
18802683
18882598
19003392
19104301
19204695
19304901
19414927
19505608
19606834
197010114
198011285
199013790
200013933

La recensământul din anul 2000, 9 790 de locuitori (70,3%) s-au declarat catolici, iar 1 381 (9,9%) aparțineau Bisericii Reformate Elvețiene. În ce privește restul populației, 163 de persoane (aproximativ 1,17%) erau de religie ortodoxă, 5 persoane (aproximativ 0,04%) aparțineau Bisericii Creștin-Catolice, iar 335 de persoane (aproximativ 2,40%) aparțineau unei alte biserici creștine. S-au înregistrat 8 persoane (aproximativ 0,06%) de religie mozaică și 744 (aproximativ 5,34%) de religie islamică. De asemenea, 28 de persoane erau budiste, 10 hinduse, iar 15 aparțineau unei alte comunități religioase. Un număr de 888 de persoane (aproximativ 6,37%) nu aparțineau niciunei religii, fiind agnostice sau atee, iar 725 de persoane (aproximativ 5,20%) nu au răspuns la această întrebare[54].

Cultură și patrimoniu

[modificare | modificare sursă]

Patrimoniu arhitectural

[modificare | modificare sursă]

Clădiri și locuri publice

[modificare | modificare sursă]
Castelul din Monthey
[modificare | modificare sursă]
Castelul din Monthey.

Deoarece Monthey deține statutul de oraș încă din Evul Mediu, localitatea păstrează un număr semnificativ de clădiri istorice[57]. Castelul din Monthey este cel mai vechi edificiu care s-a păstrat până astăzi. Data construcției sale nu este cunoscută cu certitudine, însă clădirea a fost supusă unor reparații la mijlocul secolului al XIV-lea[58], apare menționată într-un act de vânzare din 1420 în care se precizează că edificiul este „recent” și este înregistrată pentru prima oară cu ocazia unui recensământ funciar din 1437. În 1507, castelul a fost ocupat de seniorul din Chablais⁠(d), iar în 1520 a fost extins și reamenajat. După cucerirea Valaisului Inferior de către Cele Șapte Districte în 1536, castelul a devenit sediul guvernului din Monthey. Între 1551 și 1554 au fost efectuate lucrări pentru renovarea turnului castelului și a sălii Burgheziei. În 1606, târgul Monthey a fost afectat de un incendiu de proporții care a avariat parțial castelul. Lucrări ample de construcție s-au desfășurat între 1663 și 1664, rezultând ridicarea aripilor de sud și de vest, precum și a zidului care închide curtea interioară[59]. În 1900, comuna și burghezia din Monthey au răscumpărat castelul. Jandarmeria și închisoarea s-au mutat în incintă, alături de ansamblul serviciilor comunale. Clădirea a fost clasată drept monument istoric comunal între 1907 și 1910, iar ulterior monument istoric federal în 1952. O restaurare completă s-a desfășurat în mai multe etape între 1953 și 1970. Începând din anul 2000, asociația Vieux-Monthey s-a mutat în castel, unde a amenajat un muzeu[60].

Castelul este alcătuit în prezent din trei aripi diferite care înconjoară o curte închisă la nord de un zid. Clădirea se remarcă prin galeriile sale cu arcade, mobilierul și picturile în stil baroc, precum și prin elementele de lambriu din lemn datând din jurul anului 1550 – cel mai vechi lambriu din districtul Monthey. Cu toate acestea, clădirea poartă puternic amprenta diferitelor extinderi pe care le-a suferit, diversele sale corpuri fiind ușor de identificat. De exemplu, vechiul turn se află în unghiul dintre aripa de est și cea de sud și nu mai este vizibil la exterior, însă conturul său este în continuare prezent în interiorul clădirii[61].

Casa Sării.

Casa Sării a fost construită în 1698 cu scopul de a elimina costurile de închiriere ale spațiului utilizat ca depozit de sare. Aceasta a înlocuit turnul în ruină al familiei de Montheolo, aflat spre capătul străzii Bourg. Plafonul clădirii a trebuit să fie reconstruit în 1708, după ce se prăbușise în anul precedent, iar edificiul a fost extins în 1750. Casa Sării a servit ulterior ca arsenal, remiză de pompieri, sediu al fanfarei municipale și școală. A fost clasată ca monument istoric în 1978; interiorul său a fost complet renovat, astfel că s-au păstrat puține elemente de epocă[62].

Clădirea, de formă dreptunghiulară, are fațadele de nord și sud înguste. Este structurată pe trei niveluri și dispune de câteva ferestre încadrate de piatră cioplită. Cu ocazia renovărilor din 1978, aspectul exterior a fost refăcut pentru a corespunde stilului de epocă; ușile de pe fațada sudică au înlocuit ușa de garaj a fostei remize de pompieri, iar o fereastră de pe fațada estică, situată la al doilea etaj, a fost zidită deoarece nu aparținea construcției originale[62].

Casa Hildebrand Jost
[modificare | modificare sursă]

Potrivit arheologului Pierre-Alain Bezat, casa Hildebrand Jost, situată în centrul orașului Monthey, a fost cumpărată în 1425 de Jean Veteris, senior al orașului Monthey între 1422 și 1428. În 1434, acesta a comandat realizarea unui tavan cu casete în aripa de nord, extinzând astfel clădirea pe înălțime. Casa a fost achiziționată de Pierre du Fay în 1578, iar fiul său, Jean Gaspard du Fay-de Lavallaz, a întreprins lucrări ample începând din 1629 pentru a oferi clădirii forma sa actuală în U. Numele edificiului provine de la unchiul soției lui Jean Gaspard du Fay-de Lavallaz, Hildebrand Jost, episcop de Sion între 1613 și 1638[63].

Clădirea a fost renovată în secolul al XVII-lea și supraînălțată în secolul al XIX-lea. În prezent, are trei etaje și este împărțită în trei aripi. Tavanul casetat din aripa de nord este singura lucrare de acest tip din cantonul Valais[63]. În prelungirea casei Hildebrand Jost a fost construit, la sfârșitul secolului al XVII-lea, un alt imobil orientat spre piața centrală din Monthey[64].

Castelul Crochetan
[modificare | modificare sursă]
Castelul Crochetan.

Data construcției castelului Crochetan nu este cunoscută, însă clădirea este menționată într-un recensământ funciar din 1557. Edificiul aparținea pe atunci familiei du Fay, din care făcea parte Guillaume al III-lea, cel care a ordonat construirea marii săli principale în 1612. În secolul al XVIII-lea, clădirea a fost transformată și a luat forma actuală, fiind apoi renovată la începutul anilor 1950. O clădire suplimentară, un zid de incintă și turnuri circulare au fost construite la o dată necunoscută, însă figurau deja într-o fotografie din anul 1858. Interiorul nu mai păstrează aproape niciun element de epocă, dar prezintă influențe baroce prin plafoanele sale mari boltite și prin prezența blazonului familiei du Fay pe anumite elemente ale construcției[65].

În total, orașul Monthey numără 40 de fântâni[66]. Fântâna din piața centrală din Monthey, datată din 1762, a fost cioplită în calcar de Saint-Triphon. A fost strămutată în 1810 cu ocazia reamenajării pieței, apoi renovată în 1981. Este inclusă pe lista monumentelor istorice din Monthey din perioada 1907-1910. Stâlpul central se ridică în mijlocul bazinului și este încoronat cu un con de pin. Pe latura sa nordică se află stema orașului, alături de anul 1762[67].

Fântâna castelului din Monthey poartă data 1842, însă se presupune că este mai veche. Aceasta ar fi înlocuit o spălătorie publică construită cu ocazia lucrărilor din 1664, în jurul anului 1763, fiind de asemenea cioplită în calcar de Saint-Triphon. În Monthey se găsesc și alte fântâni remarcabile de la începutul secolului al XIX-lea, cum ar fi fântâna primăriei din 1815, cea din strada Bourg-aux-Favre din 1810[67] și cea din Cotterg din 1825[67].

Podul peste râul Vièze din Monthey, cunoscut și sub denumirea de Podul Vechi, a fost construit în 1809 și a înlocuit o construcție anterioară datând din 1741. Clasat ca monument istoric al orașului în perioada 1907-1910, acesta reprezintă ultimul exemplar, alături de podul Bâtiaz din Martigny, dintr-un tip de pod acoperit larg răspândit în secolul al XIX-lea. La intrarea sa sudică, o piatră din calcar de Collombey poartă o inscripție în limba latină care înseamnă „Concordia și înțelepciunea susținute de muncă își aduc roadele. Dorind să aducă avantaje nu doar private, ci și publice, orașul Monthey a construit acest pod, oferind astfel prietenilor și vecinilor săi un acces facil, chiar și în timp de vreme rea”. Începând din 1954, traficul rutier ocolește acest pod prin intermediul unei noi construcții amplasate în apropiere[68].

Statuia lui Gros-Bellet în fața castelului din Monthey.
Primăria
Podul Vechi peste râul Vièze

Clădiri religioase

[modificare | modificare sursă]
Biserica din Choëx
[modificare | modificare sursă]
Biserica din Choëx și casa parohială.

Biserica din Choëx, cunoscută și ca Biserica Sfântul Silvestru, este cel mai vechi edificiu religios din comună. Este menționată pentru prima dată de papa Alexandru al III-lea în 1178 și a fost extinsă în 1706. Este posibil ca clopotnița să provină de la o biserică medievală ce a precedat actualul lăcaș[69]. Lucrările din 1706 i-au oferit aspectul actual; intrarea a fost mutată pe latura dinspre casa parohială, iar clopotnița a fost conectată cu altarul printr-o ușă. Picturile murale și bolta din interior datatiază din această perioadă, deși interiorul a fost renovat în 1971. În 1810 au fost instalate trei clopote noi[70]. În 1950, partea superioară a clopotniței și o porțiune din acoperișul bisericii au fost distruse de un trăsnet[71].

Interiorul bisericii este realizat în stil neobaroc. Nava prezintă trei travee. Prima este ocupată de tribuna orgii, iar celelalte două sunt utilizate pentru băncile bisericii. Traveele sunt iluminate de ferestre amplasate sus, în arc depresat, din care pornesc muchii care se unesc în centrul plafonului, formând o boltă. În centrul ogivelor, de la vest la est, se află medalioane reprezentând eliberarea Sfântului Petru, Buna Vestire și botezul împăratului Constantin cel Mare de către papa Silvestru I. În traveea dreaptă a corului, medalionul îl reprezintă pe Dumnezeu Tatăl. Plafonul sacristiei este format din două bolți a căror lipsă de coerență stă dovadă a extinderilor suferite de biserică[72].

Altarul principal adăpostește statuile Sfântului Mauriciu, Sfântului Silvestru și Sfântului Candide. Ușa de la intrare, datând din 1706 și realizată în stil baroc, este sculptată în lemn de nuc[73]. Tezaurul sacristiei include: un ostensoriu în formă de soare din 1823, un potir în stil Louis XV de la mijlocul secolului al XVIII-lea, un ciborium în stil baroc de la sfârșitul secolului al XVII-lea, un crucifix monumental în stil baroc de la sfârșitul secolului al XVII-lea, o cruce de procesiune în stil baroc de la mijlocul secolului al XVIII-lea și un gradual din secolul al XV-lea, păstrat la Muzeul de Istorie din Valais, la Sion[74].

În 1256, fiul lui Toma I de Savoia⁠(d), Aymon de Savoia, a dispus construirea unei case în acest loc[75]. În anii 1750, această clădire a fost înlocuită de actuala casă parohială. Până în anii 1950, un crainic anunța deciziile oficiale din această clădire în fiecare duminică, după slujbă[70]. Casa parohială a fost restaurată în 1955[71].

Casa parohială este o clădire spațioasă cu trei niveluri, incluzând mansarda și o pivniță. Edificiul se remarcă prin încăperea din colțul de sud-vest de la primul etaj, ai cărei pereți sunt acoperiți cu tapet pictat manual, considerat unul dintre ultimele exemplare de acest fel din cantonul Valais[76].

Biserica din Monthey
[modificare | modificare sursă]

Biserica din Monthey, sau Biserica parohială Maica Domnului a Imaculatei Concepții, a fost realizată de arhitectul Émile Vuilloud[77]. Aceasta a înlocuit o altă biserică construită în 1707, considerată depășită încă din 1805, din care s-a păstrat doar clopotnița. Vechea biserică era orientată spre nord, iar primele proiecte prevedeau păstrarea acestei orientări, însă, din cauza terenului în pantă, s-a decis în cele din urmă ca accesul să se facă prin sud. Lucrările au întâmpinat dificultăți și au trebuit oprite în două rânduri. Biserica a fost sfințită în 1855, însă pridvorul a fost finalizat abia în 1865. Întârzierile s-au datorat în special lipsei forței de muncă, dar și unui defect de construcție ce a necesitat consolidări[78].

Clădirea prezintă o arhitectură exterioară foarte sobră, marcată în principal de coloanele din granit ale pridvorului. Stilul arhitectural al edificiului este clasificat ca neoclasic, iar interiorul imită într-o oarecare măsură stilul italian al bazilicii Sfântul Petru[79]. Picturile decorative au fost realizate de pictori italieni din valea Vigezzo, iar vitraliile datază din anii 1900, fiind donate de personalități marcante ale comunei. Statuile din interior îi reprezintă pe Ioan Botezătorul, Ecaterina de Alexandria, Emil din Cartagina și Sfânta Cecilia, în timp ce statuile exterioare, comandate de preotul Louis Bonvin în 1943 și realizate de Jean Casanova, îi înfățișează pe Nicolae de Flüe, Teodor de Octodurum, Mauriciu de Agaunum și Bernard de Menthon[80].

Capela Podului.

Cea mai veche capelă din Monthey este cea din Massillon, situată între Choëx și Chenarlier, un mic edificiu dreptunghiular în stil baroc construit în 1687. A fost dedicată la origine Fecioarei Maria, Celor Trei Magi și Sfântului Iosif, însă din 1739 este asociată adesea cu Sfântul Eusebiu. Este proprietate privată încă de la construcție[81]. Capela Podului, sau Capela Bunei Vestiri, a înlocuit în 1781 vechea capelă cu același nume, distrusă în timpul inundațiilor. Este închinată Fecioarei Maria. Clădirea, de arhitectură barocă, are o navă dreptunghiulară cu colțuri puternic rotunjite[82]. Mai multe elemente din interior sunt în stil rococo, în special altarul, iar pereții săi sunt împodobiți cu opt ex-voto, majoritatea dedicate de persoane bolnave[83]. A servit drept capelă ardentă, apoi pentru celebrarea meselor, însă, din lipsă de preoți, astăzi nu mai este folosită[84].

În 1922, numărul surorilor din Baldegg care se ocupau de spitalul din Malévoz a devenit prea mare pentru a mai folosi o capelă provizorie. Capela din Malévoz a fost astfel construită datorită unui credit acordat de stat și cu ajutorul pacienților în timpul lucrărilor. Ferestrele altarului au fost zidite în 1948 pentru a face loc unei mari fresce realizate de Albert Chavaz, iar vitraliile navei au fost executate în anii 1970. În fața intrării se află un peristil cu patru coloane din marmură și două statui care îi înfățișează pe Fecioara Maria și Sfântul Iosif[85]. Capela din Les Giettes a fost construită în 1965 pentru a servi cătunului într-o perioadă în care locuitorii aveau puține mijloace de transport motorizate. Aceasta este închinată Fecioarei Maria. Dorind să creeze o nouă parohie la nord de gara din Monthey, preotul Louis Bonvin a achiziționat un teren de 7 000 m² în cartierul Closillon. Parohia din Monthey a construit acolo o capelă ce poartă numele cartierului în anul 1966. Închinată Sfântului Iosif, a fost folosită la început pentru celebrarea meselor pentru comunitatea venită din Valais-ul de Sus, însă în prezent este preferată capela azilului Tilleuls[86]. Aceasta din urmă, de asemenea închinată Sfântului Iosif, se află, așa cum îi spune și numele, în cadrul azilului Tilleuls. Datorită pereților săi glisanți, servește în principal ca sală polivalentă pentru caminul de bătrâni. Spitalul din Monthey deține, de asemenea, o capelă înființată în 1935[87].

Biserica protestantă
[modificare | modificare sursă]

Biserica protestantă a fost construită în 1904 pe bulevardul Gării. Edificiul este realizat din piatră aparentă. A trecut prin renovări importante între anii 1950 și 1961: o copertină de la intrare a fost înlăturată, interiorul a fost reamenajat și a fost adăugată o absidă. Biserica este formată dintr-o sală dreptunghiulară luminată de ferestre pe ambele laturi. Ușa principală este în stil neoromanic și este surmontată de un buiandrug deasupra căruia se poate citi: „Iisus a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”[88].

Personalități

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Termenul sauveterrian desemnează produse mezolitice hipermicrolitice (cu microlite de dimensiuni foarte mici sau vârfuri de săgeți mezolitice). Acesta a fost creat în anul 1928 de Laurent Coulonges pentru a denumi industriile descoperite între azilian⁠(d) și tardenoisian⁠(d) în adăpostul Martinet, la Sauveterre-la-Lémance (Lot-et-Garonne). Este încadrat în mod global acum circa 9 500 – 7 500 de ani).
  1. ↑ „Arealstatistik Standard - Gemeinden nach 4 Hauptbereichen”. Federal Statistical Office[*]. Accesat în .
  2. 1 2 3 Dubey, Pascal (). „Monthey” (în germană, franceză, și italiană). Dictionnaire historique de la Suisse (DHS). Accesat în .
  3. 1 2 „Portraits régionaux 2021 : chiffres-clés de toutes les communes (Portrete regionale 2021: cifre-cheie ale tuturor comunelor)” (în germană, franceză, și italiană). Office fédéral de la statistique. Accesat în .
  4. ↑ „Limites de commune : Monthey (Limitele comunei: Monthey)” (în germană, franceză, italiană, romanșă, și engleză). Swisstopo. Accesat în .
  5. ↑ „Bourgeoisie (Burghezia)” (în franceză). Commune de Monthey. Accesat în .
  6. ↑ Barbey, Adélaïde; Fauvel, Jean-Jacques (). Suisse (Elveția). Guide bleu (în franceză). Paris: Hachette. p. 669.
  7. 1 2 3 „Météo habituelle à Monthey, Suisse (Vremea obișnuită în Monthey, Elveția)” (în franceză). Weather Spark. Accesat în .
  8. ↑ Distanțe conform hărților, planurilor urbane și hărților rutiere ViaMichelin
  9. 1 2 „Groupes lithologiques sur la carte de Monthey (Grupuri litologice pe harta din Monthey)” (în germană, franceză, italiană, romanșă, și engleză). Swisstopo. Accesat în .
  10. 1 2 „Données géologiques sur la carte de Monthey (Date geologice pe harta din Monthey)” (în germană, franceză, italiană, romanșă, și engleză). Swisstopo. Accesat în .
  11. ↑ „Origine des roches sur la carte de Monthey (Originea rocilor pe harta din Monthey)” (în germană, franceză, italiană, romanșă, și engleză). Swisstopo. Accesat în .
  12. ↑ „Vulnérabilité des aquifères sur la carte de Monthey (Vulnerabilitatea acviferelor pe harta din Monthey)” (în germană, franceză, italiană, romanșă, și engleză). Swisstopo. Accesat în .
  13. ↑ „Blocs erratiques (Bolovani eratici)” (PDF) (în franceză). Monthey Tourisme. . Arhivat din original în . Accesat în .
  14. ↑ „Les blocs erratiques de Monthey (Bolovanii erratici din Monthey)” (în franceză). État du Valais. . Arhivat din original în . Accesat în .
  15. ↑ „Inventaire fédéral des paysages, sites et monuments naturels (IFP) (Inventarul federal al peisajelor, siturilor și monumentelor naturale (IFP))” (în germană, franceză, italiană, și engleză). Office fédéral de l'environnement (OFEV). . Arhivat din original în . Accesat în .
  16. ↑ „Réseau hydrographique cantonal - commune de Monthey (Rețeaua hidrografică cantonală - comuna Monthey)” (în franceză). État du Valais. . Arhivat din original în . Accesat în .
  17. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie din cantonul Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 253-254. ISBN 978-3-03797-179-6.
  18. ↑ „Réseau et ressources d'eau de Monthey (Rețeaua și resursele de apă din Monthey)” (în franceză). Commune de Monthey. Accesat în .
  19. ↑ „La distribution d'eau à Monthey (Distribuția apei în Monthey)” (în franceză). res-eau.ch. . Arhivat din original în . Accesat în .
  20. 1 2 Salamin, Christophe (). „Chablais et Préalpes, entonnoirs de la Suisse ? (Chablais și Prealpi, pâlnii ale Elveției?)” (în franceză). MétéoSuisse. Arhivat din original la . Accesat în .
  21. ↑ „Foehn (Föhn)” (în germană, franceză, italiană, și engleză). MétéoSuisse. Accesat în .
  22. ↑ Pythoud, Karine (). „Etude des terroirs viticoles valaisans (Studiul terenurilor viticole din Valais)” (în franceză). État du Valais. Arhivat din original în . Accesat în .
  23. ↑ „Normes climatologiques Aigle (Norme climatologice Aigle)” (PDF) (în franceză). MétéoSuisse. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  24. ↑ „RS 741.272 Ordonnance du 18 décembre 1991 concernant les routes de grand transit (RS 741.272 Ordonnance din 18 decembrie 1991 privind drumurile de mare tranzit)” (în germană, franceză, și italiană). Fedlex. . Accesat în .
  25. ↑ „Plan directeur des espaces publics du centre-ville de Monthey (Planul director al spațiilor publice din centrul orașului Monthey)” (PDF) (în franceză). Commune de Monthey. Accesat în .
  26. ↑ Bagnoud Loretan, Isabelle (). „Ouvrages d'art en Valais: le tunnel de Collombey à flanc de coteau (Lucrări de artă în Valais: tunelul de la Collombey de pe coasta dealului)” (în franceză). Le Nouvelliste. Accesat în .
  27. ↑ Suter, Henry (). „Glossaire des noms des lieux de Suisse romande (Glosarul denumirilor de locuri din Elveția Romandă)” (în franceză). henrysuter.ch. Arhivat din original în . Accesat în .
  28. ↑ „L'origine du nom "Monthey" (Originea numelui „Monthey")” (PDF) (în franceză). ortsnamen.ch. Accesat în .
  29. ↑ Fehlmann, Paul (). Ethniques, surnoms et sobriquets des villes et villages en Suisse romande, Haute-Savoie et alentour, dans la vallée d'Aoste et au Tessin (Denumiri etnice, supranume și porecle ale orașelor și satelor din Elveția Romandă, Savoia Superioară și împrejurimi, din Valea Aostei și din Ticino) (în franceză). Geneva: Jullien. p. 86. ISBN 2-88412-000-9.
  30. 1 2 Gallay, Alain (). „De la chasse à l'économie de production en Valais : un bilan et un programme de recherche (De la vânătoare la economia de producție în Valais: un bilanț și un program de cercetare)” (în franceză). Geneva: Université de Genève. p. 19. Accesat în .
  31. ↑ David-Elbiali, Mireille (). La Suisse occidentale au IIe millénaire av. J.-C. : chronologie, culture, intégration européenne (Elveția occidentală în mileniul al II-lea î.Hr.: cronologie, cultură, integrare europeană). Cahiers d'archéologie (în franceză). t. 80. Lausanne: Cahiers d'archéologie. p. 309.
  32. ↑ Sauter, Marc-Rodolphe (). „L'âge du bronze dans le district de Monthey (Valais) (Epoca bronzului în districtul Monthey (Valais))”. Annales Valaisannes (în franceză): 5-16. Accesat în .
  33. ↑ Schmid-Sikimić, Biljana (). „Civilisation de Hallstatt (Civilizația Hallstatt)” (în germană, franceză, și italiană). Dictionnaire historique de la Suisse (DHS). Accesat în .
  34. ↑ Boissard, Charles (). Histoire de Monthey (Istoria orașului Monthey) (în franceză). Monthey: Éditions de Montfort. p. 480.
  35. ↑ Vietti, Gianluca (). „Lépontiens (Leponții)” (în germană, franceză, și italiană). Dictionnaire historique de la Suisse (DHS). Accesat în .
  36. ↑ Boissard, Charles (). Histoire de Monthey (Istoria orașului Monthey) (în franceză). Monthey: Éditions de Montfort. p. 481.
  37. ↑ „Massongex à l'époque romaine (Massongex în epoca romană)” (PDF) (în franceză). Commune de Massongex. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  38. ↑ „Le Vieux-Chablais (Vieux-Chablais)” (în franceză). Commune de Monthey. Accesat în .
  39. ↑ Nicolet, Laurent (). „Les Valaisans, enrichis par les Romains, buvaient du vin de Palestine (Valaisanii, îmbogățiți de romani, beau vin din Palestina)” (în franceză). Le Temps. Accesat în .
  40. ↑ Boissard, Charles (). Histoire de Monthey (Istoria orașului Monthey) (în franceză). Monthey: Éditions de Montfort. p. 492.
  41. ↑ Boissard, Charles (). Histoire de Monthey (Istoria orașului Monthey) (în franceză). Monthey: Éditions de Montfort. p. 486.
  42. ↑ Boissard, Charles (). Histoire de Monthey (Istoria orașului Monthey) (în franceză). Monthey: Éditions de Montfort. p. 489.
  43. ↑ Boissard, Charles (). Histoire de Monthey (Istoria orașului Monthey) (în franceză). Monthey: Éditions de Montfort. p. 495.
  44. ↑ Boissard, Charles (). Histoire de Monthey (Istoria orașului Monthey) (în franceză). Monthey: Éditions de Montfort. p. 504-505.
  45. ↑ Boissard, Charles (). Histoire de Monthey (Istoria orașului Monthey) (în franceză). Monthey: Éditions de Montfort. p. 508-509.
  46. ↑ Boissard, Charles (). Histoire de Monthey (Istoria orașului Monthey) (în franceză). Monthey: Éditions de Montfort. p. 523-524.
  47. ↑ Marius Aventicensis (). Chronica (Cronica) (în latină).
  48. ↑ Pontal, Odette (). Histoire des conciles mérovingiens (Istoria conciliilor merovingiene) (în franceză). Lyon: Éditions du Cerf. p. 104-107. ISBN 978-2-204-03191-2.
  49. ↑ Chevalley, Éric; Favrod, Justin (). Les Pays romands au Moyen Âge (Țările romande în Evul Mediu) (în franceză). Lausanne: Payot. p. 222.
  50. ↑ de Barante, Prosper (). Histoire des ducs de Bourgogne de la maison de Valois (Istoria ducilor de Burgundia din casa de Valois) (în franceză). p. 12.
  51. ↑ Boissard, Charles (). Histoire de Monthey (Istoria orașului Monthey) (în franceză). Monthey: Éditions de Montfort. p. 525-526.
  52. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 253-254. ISBN 978-3-03797-179-6.
  53. ↑ „Demografische Bilanz nach institutionellen Gliederungen (Bilanțul demografic după structuri instituționale)” (în germană). Bundesamt für Statistik BFS. . Accesat în .
  54. 1 2 „40.3 - 2000 (Recensământul federal al populației din 2000)” (în germană). Bundesamt für Statistik BFS. Arhivat din original la . Accesat în .
  55. ↑ Dubey, Pascal (). „Monthey” (în germană, franceză, și italiană). Dictionnaire historique de la Suisse (DHS). Accesat în .
  56. ↑ „40.4 - 1850-2000 (Recensământul federal al populației 1850-2000)” (în germană). Bundesamt für Statistik BFS. Arhivat din original la . Accesat în .
  57. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 253. ISBN 978-3-03797-179-6.
  58. ↑ Conturile domeniului Monthey, Arhivele de Stat din Torino, cota ASTO-69-91v-19
  59. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 290-291. ISBN 978-3-03797-179-6.
  60. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 292-293. ISBN 978-3-03797-179-6.
  61. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 310. ISBN 978-3-03797-179-6.
  62. 1 2 Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 312-313. ISBN 978-3-03797-179-6.
  63. 1 2 Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 321-325. ISBN 978-3-03797-179-6.
  64. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 344. ISBN 978-3-03797-179-6.
  65. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 315-321. ISBN 978-3-03797-179-6.
  66. ↑ „Monthey et ses 40 fontaines (Monthey și cele 40 de fântâni ale sale)” (în franceză). Accesat în .
  67. 1 2 3 Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 314-315. ISBN 978-3-03797-179-6.
  68. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 28. ISBN 978-3-03797-179-6.
  69. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 363. ISBN 978-3-03797-179-6.
  70. 1 2 Reichenbach, Pierre; Parvex, Maurice; Dubey, Pascal; Vuilloud, Gérard; Sneiders, Nico (). Collombey, Monthey, Choëx : trois siècles d'édifices religieux, notes d'histoire des paroisses (Collombey, Monthey, Choëx: trei secole de lăcașuri de cult, note de istorie a parohiilor). Pages Montheysannes (în franceză). 16. p. 56-57.
  71. 1 2 Reichenbach, Pierre; Parvex, Maurice; Dubey, Pascal; Vuilloud, Gérard; Sneiders, Nico (). Collombey, Monthey, Choëx : trois siècles d'édifices religieux, notes d'histoire des paroisses (Collombey, Monthey, Choëx: trei secole de lăcașuri de cult, note de istorie a parohiilor). Pages Montheysannes (în franceză). 16. p. 58.
  72. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 367. ISBN 978-3-03797-179-6.
  73. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 369. ISBN 978-3-03797-179-6.
  74. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 371-372. ISBN 978-3-03797-179-6.
  75. ↑ „Eglise de Choëx (Biserica din Choëx)” (în franceză). Paroisse catholique Monthey-Choëx. Arhivat din original la . Accesat în .
  76. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 377. ISBN 978-3-03797-179-6.
  77. ↑ „Eglise de Monthey (Biserica din Monthey)” (în franceză). Paroisse catholique Monthey-Choëx. Arhivat din original la . Accesat în .
  78. ↑ Reichenbach, Pierre; Parvex, Maurice; Dubey, Pascal; Vuilloud, Gérard; Sneiders, Nico (). Collombey, Monthey, Choëx : trois siècles d'édifices religieux, notes d'histoire des paroisses (Collombey, Monthey, Choëx: trei secole de lăcașuri de cult, note de istorie a parohiilor). Pages Montheysannes (în franceză). 16. p. 22-23.
  79. ↑ Reichenbach, Pierre; Parvex, Maurice; Dubey, Pascal; Vuilloud, Gérard; Sneiders, Nico (). Collombey, Monthey, Choëx : trois siècles d'édifices religieux, notes d'histoire des paroisses (Collombey, Monthey, Choëx: trei secole de lăcașuri de cult, note de istorie a parohiilor). Pages Montheysannes (în franceză). 16. p. 24.
  80. ↑ Reichenbach, Pierre; Parvex, Maurice; Dubey, Pascal; Vuilloud, Gérard; Sneiders, Nico (). Collombey, Monthey, Choëx : trois siècles d'édifices religieux, notes d'histoire des paroisses (Collombey, Monthey, Choëx: trei secole de lăcașuri de cult, note de istorie a parohiilor). Pages Montheysannes (în franceză). 16. p. 26-27.
  81. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 288. ISBN 978-3-03797-179-6.
  82. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 279-281. ISBN 978-3-03797-179-6.
  83. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 283-284. ISBN 978-3-03797-179-6.
  84. ↑ Reichenbach, Pierre; Parvex, Maurice; Dubey, Pascal; Vuilloud, Gérard; Sneiders, Nico (). Collombey, Monthey, Choëx : trois siècles d'édifices religieux, notes d'histoire des paroisses (Collombey, Monthey, Choëx: trei secole de lăcașuri de cult, note de istorie a parohiilor). Pages Montheysannes (în franceză). 16. p. 30.
  85. ↑ Reichenbach, Pierre; Parvex, Maurice; Dubey, Pascal; Vuilloud, Gérard; Sneiders, Nico (). Collombey, Monthey, Choëx : trois siècles d'édifices religieux, notes d'histoire des paroisses (Collombey, Monthey, Choëx: trei secole de lăcașuri de cult, note de istorie a parohiilor). Pages Montheysannes (în franceză). 16. p. 31.
  86. ↑ Reichenbach, Pierre; Parvex, Maurice; Dubey, Pascal; Vuilloud, Gérard; Sneiders, Nico (). Collombey, Monthey, Choëx : trois siècles d'édifices religieux, notes d'histoire des paroisses (Collombey, Monthey, Choëx: trei secole de lăcașuri de cult, note de istorie a parohiilor). Pages Montheysannes (în franceză). 16. p. 32.
  87. ↑ Reichenbach, Pierre; Parvex, Maurice; Dubey, Pascal; Vuilloud, Gérard; Sneiders, Nico (). Collombey, Monthey, Choëx : trois siècles d'édifices religieux, notes d'histoire des paroisses (Collombey, Monthey, Choëx: trei secole de lăcașuri de cult, note de istorie a parohiilor). Pages Montheysannes (în franceză). 16. p. 33.
  88. ↑ Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 289. ISBN 978-3-03797-179-6.
  • Balet, Virginie (). La Verrerie de Monthey : Ouvriers, patrons et syndicats, 1824-1933 (Fabrica de sticlărie din Monthey: Muncitori, patroni și sindicate, 1824-1933) (în franceză). Fribourg: Éditions Faim de siècle. ISBN 2-940295-10-7. 
  • Balet, Virginie (). Un peuple réfractaire à l'industrie ? Fabriques et ouvriers dans les montagnes valaisannes (Un popor refractar la industrie? Fabrici și muncitori în munții din Valais). La Verrerie de Monthey. Dynamisme industriel et expérimentation sociale (1824-1933) (în franceză). Lausanne: Éditions Payot. p. 193-217. 
  • Hugentobler, Thibault (). „Les arts appliqués à l'industrie du verre en Suisse. L'exemple de la verrerie de Monthey (Artele aplicate în industria sticlei din Elveția. Exemplul fabricii de sticlărie din Monthey)”. Monuments vaudois (în franceză). 14: 74-82. 
  • Hugentobler, Thibault. „Le verre montheysan : un riche patrimoine à (re)découvrir (Sticla din Monthey: un patrimoniu bogat de (re)descoperit)” (în franceză). État du Valais. Accesat în . 
  • Bezat, Pierre-Alain (). Des maisons et des gens (Case și oameni) (în franceză). Monthey. 
  • Boissard, Charles (). Histoire de Monthey (Istoria orașului Monthey) (în franceză). Monthey: Éditions de Montfort. 
  • Devanthey, Pierre; Berra, Raphaël; Biner, Jean-Marc; Quaglia, Lucien; Hugon, Albano; Calpini, Jacques; Pitteloud, Erasme; Salamin, Michel (). „Etat du conseil municipal et du conseil bourgeoisial des chefs-lieux de district du Valais Romand (1848-1965) (Starea consiliului municipal și a consiliului burghez al reședințelor de district din Valais Romand (1848-1965))” (PDF) (în franceză). RERO DOC. Arhivat din original în . Accesat în . 
  • Elsig, Patrick (). Les monuments d’art et d’histoire du canton du Valais : Le district de Monthey (Monumentele de artă și istorie ale cantonului Valais: Districtul Monthey). Les monuments d’art et d’histoire de la Suisse 127 (în franceză). VII. Berna: Société d’histoire de l’art en Suisse. p. 250-362. ISBN 978-3-03797-179-6. 
  • Putallaz, Pierre-Alain (). Une plume au vitriol : notes diverses rédigées par le Montheysan Jean Devantéry (1736-1808) précédées d'une esquisse de sa vie et de sa famille (O pană cu vitriol: note diverse redactate de monteyșanul Jean Devantéry (1736-1808) precedate de o schiță a vieții și familiei sale). Cahiers de Vallesia (în franceză). 23. Sion: Vallesia. p. 521. ISBN 978-2-9700636-4-3. 
  • Putallaz, Pierre-Alain. Une Plume au Vitriol (O pană cu vitriol). Cahier de Vallesia (în franceză). Monthey. 
  • Reichenbach, Pierre; Parvex, Maurice; Dubey, Pascal; Vuilloud, Gérard; Sneiders, Nico (). Collombey, Monthey, Choëx : trois siècles d'édifices religieux, notes d'histoire des paroisses (Collombey, Monthey, Choëx: trei secole de lăcașuri de cult, note de istorie a parohiilor). Pages Montheysannes (în franceză). 16. 
  • Reichenbach, Pierre (). „Adrien-Félix Pottier”. Annales valaisannes (în franceză). 
  • Seran, Abigail (). D'écrire ma ville Monthey (Scriind orașul meu Monthey) (în franceză). Monthey: Soleil Blanc. ISBN 978-2-940605-57-6. 
  • Weissbrodt, Pierrette (). Ombres et lumières au pays de Monthey (Umbre și lumini în ținutul Monthey) (în franceză). Monthey: CIMO. 
  • „Notices biographiques des autorités valaisannes (Note biografice ale autorităților din Valais)” (PDF) (în franceză). RERO DOC. . Arhivat din original în . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • Materiale media legate de Monthey la Wikimedia Commons
  • „Monthey” (în franceză). Administration communale de la Ville de Monthey. Accesat în . 
  • Dubey, Pascal (). „Monthey” (în germană, franceză, și italiană). Dictionnaire historique de la Suisse (DHS). Accesat în .